Politica(-i): Religie uratã!

 Am mai scris de câteva ori pe tema asta, şi mi-au ajuns cuvintele pe alte bloguri, reţele sociale sau radio. De-atunci mi-am promis cã nu voi mai atinge subiectul acesta pentru cã urãsc "politica" religioasã. Nu mã potrivesc cu ea. Ea nu acceptã oameni sinceri, iar eu sunt poate, uneori, exagerat de sincerã.

          Azi, tocmai ce-am intrat în casã dupã o zi de stat în soare, un soare aspru de mai, şi ca sã-mi liniştesc oboseala am început a rãsfoi ultimele ştiri. şi ce sã vadã ochii mei?
Un "excepţional" comunicat din partea Comitetului Executiv al Cultului Creştin Penticostal. şi cum din cauza oboselii nu m-am putut opri din citit, am citit pânã la capãt. şi rãu am facut. (sau bine?).
         - O fost bai - cã de ce merg pastorii noştrii în bisericile catolice sau ortodoxe sã evanghelizeze.
Am discutat  problema (nu eu ci cultul) şi am gãsit soluţie.
Nu-i nimic, pastorii noştrii curajoşi acuma nu mai merg.
Pãcat!

Unchiul meu ascultã predici de când l-a auzit pe fratele Pustan la ortodoxi.
Povestea-i mai lungã.
Preotul din Moşuni a fost preot la biserica din satul bunicilor mei, ani buni de zile, pe când unchiul şi mama erau tineri. El a fost cel care a plantat ideea cã penticostalii sunt buboşi, pãduchioşi şi vrednici de urât. Uimirea unchiului meu, dupã atâţia ani, era cum de ortodoxul preot Pomohaci are acum ca invitat în biserica lui, un "bubos" pocãit ca Vladimir Pustan. şi-a ascultat cu buzele întredeschise toatã slujba "penti-ortodox-itã". La sfârşit, cu ochii bulbucaţi de-atâta plâns mi-a spus cã mai vrea predici de-a lui Pustan.
"- Da´ numa de-a lui, Ligi."
De-atunci, ascultã între plâns şi râs.
Ce-o mai fi de lucru de-acum la sufletul şi inima lui, lucreazã Dumnezeu, cã-i singurul ce poate!
Eu nu aştept sã se "penticostalizeze"... aştept sã CREADã cu inima!

De când cu predica fratelui nostru la catolici, e-o altã întâmplare.
O fostã colegã, dupã ce-a ascultat predica într-o searã, a mers acasã şi a aşezat-o pe mama ei pe cel mai comod fotoliu din sufragerie, a dat play filmãrii şi a lãsat-o sã asculte.
Apoi, m-a sunat cu lacrimile-n gât, ca mama ei se roagã şi plânge îngenuncheatã lângã laptop.
Astea-s minuni, nu faptu cã botezi 80 odatã şi-apoi dispar ca nuferii când dã îngheţul.

Mã bate groaza când vãd cã-i atâta concentraţie asupra unui frate care se face cu "iudeii iudeu şi cu grecii grec", şi bieţii martiri ai secolului XXI mor persecutaţi, închişi sau arşi de vii peste hotare.
Sunt tineri ce se-neacã în droguri, copiii ce mor de foame, mame care nu-şi cunosc responsabilitãţile, familii ce se destramã, învãţãtori ce-o "iau pe ulei".
De ei ar fi bine sã vã ocupaţi.
Aveti sute şi mii doar în ţara noastrã dragã. şi nu uitaţi cã rãspundeţi şi de cei de peste graniţã.

Eu mai vreau sã primim invitaţii de la ortodoxi, catolici, creştini dupã evanghelie, baptişti sau adventişti. Si ar fi minune cereascã sa ne fie invitaţi pastorii şi la mormoni, martori sau musulmani. Atunci înseamnã cã am reuşit sã ne facem vãzuţi prin faptele, credinţa şi viaţa noastrã, nu prin vorbe cã vorbele-s deşarte!

       Si iata motivul pentru care a fost de data aceasta atacat Pustan.

Am pornit cu nerãbdare calculatorul ca sã-i ascult pe cireşari live, într-o zi de 4 martie. în timp ce spãlam vasele şi foloseam pachete de şerveţele în cantitãţi industriale (din cauza gripei), am vãzut ca fratele Pustan coboarã de la amvon şi-apare un preot ortodox din toate punctele de vedere. De la vestimentaţie, barbã şi cap acoperit pânã la simbolul cel purta la gât (crucea).
Din cap pânã-n picioare un ortodox hotãrât.
Am scãpat un "wow", m-am oprit din ce fãceam, şi-am ascultat sã vãd ce-are de spus.
şi da.
Predica lui a fost foarte ortodoxã. (nu degeaba era sãrbãtoarea ortodoxiei).

Mi-au dat lacrimile când cu ochii sinceri, parcã pierduţi, a spus cã ştie unde greşeşte biserica ortodoxã şi cã sunt preoţi care împreunã cu el luptã pentru schimbare... dar cã e greu.
şi cine s-ar îndoi cã-i greu?
şi nouã ne este.

Mi-a fost drag.
Drag sã-l vãd atât de sincer, fiind obişnuitã cu imaginea unor preoţi plini de mândrie, apãranduşi crezul.
Mi-a fost drag sã-l vãd cum la sfârşit, cu lacrimi în ochii a spus cã simte schimbarea ce stã gata sã se întâmple între penticostali şi ortodoxi.
S-a despãrţit cu o îmbrãţişare, de fratele Pustan, şi cu admiraţie pe buze şi în ochii faţã de pocãiţi.
Mi-a fost drag tare fratele Necula, pentru cã am simţit cã suntem legaţi de ei (de ortodoxi) prin sângele Jertfei Lui.
şi, cum a încheiat şi pastorul Pustan:
"Dacã stãm bine sã ne gândim, pe noi, pe penticostali, ne leagã mai multe de ortodoxi decât de baptişti."
şi aşa-i.

Destul cu-atâta religie şi atâtea grajduri.
Staule or exista în Cer, dacã vrea Pãstorul!
Pânã atunci, aici pe pãmânt, responsabilitatea noastrã şi a voastrã este sã aducem unitate, luminã din perspectiva Bibliei, fapte Hristice şi viaţã curatã!
... şi sã zâmbim cu drag şi fericire, când o bãtrânã mamã a unei foste colege, ne-ntreabã de domnu´pastor (din calculator), dacã nu ştim ce mai face şi cum stã cu sãnãtatea.