Pentru tine, de Crăciun...

M-am oprit o secundă din mers şi mă gândeam:

... Ce multe s-au schimbat! Ce diferită e lumea! Timpul nu îmi m-ai slujeşte: trece prea repede. Sunt mereu aceeaşi, dar atât de diferită! Pe mulţi dintre cei care îmi erau dragi i-am pierdut, s-au stins… cei pe care nu i-am observat altă dată, acum îmi sunt prieteni. Ce repede se petrec toate, dar totuşi atât de încet. M-am săturat de cele vechi, aştept ceva nou, uimitor, sacru, impresionant, dar toate se repetă, şi a doua oară le văd mai diferite… sau poate le dispreţuiesc, sau nu mai am o ocazie atât de minunată să le întâlnesc. Îmi doresc să fiu mai bună, să iubesc, să înţeleg, să fiu mai înţeleaptă, mai iscusită în toate… dar tot ce e rău şi nefolositor pun în practică şi... şi regret… nu am răbdare? Trec prea uşor cu vederea peste toate? Lumea nu mă observă?… strig… plâng... şi gem… unde pot găsi răspuns?… Ştiu… voi alerga în neant… mă voi împrieteni cu absolutul… voi pune o carapace peste sufletul meu… mă voi ascunde… voi contempla întinsul cerului… voi măsura lungimea orizontului… poate ele îmi vor da răspuns… dar vai… nimic... nimic sufletului meu rătăcit…

"STOP!" Am spus brusc gândurilor mele deşarte.

Dar o întrebare a rămas în interiorul meu… CINE SUNT??? ÎNCOTRO MERG??? şi ca un izvor, un răspuns din coliba inimii mele veni:

Sunt un anonim din marea gloată, în larma ei, un strigăt ca oricare. Pe lângă ieslea LUI am trecut cu nepăsare şi m-am tot dus… şi iată-mă departe… Sunt singur şi se aude-un zvon de moarte. Dar, din tot ce-a fost şi am crezut vreodată, văd ieslea Pruncului, e aşa luminată!!! Dar nu pot merge, Doamne, până ‘napoi la Tine… Ruinele s-au strâns peste ruine… DAR POT SĂ STRIG, SĂ PLÂNG ŞI SĂ TE ROG: MUTĂ-ŢI TU IESLEA TA ÎN MINE!!!

CRĂCIUN FERICIT!!! Hristos să se renască în inima ta cu adevarat!!! Multe binecuvântări în toate clipele următoare şi în noul an!!!

* Psalmul 139 *

Delia, 25.12.2007

(c) Pd