Pe malul apei

O privelişte minunată şi liniştitoare într-o fotografie: apă şi iarbă verde — asta miroase a concediu. Aproape că aud clipocitul apei şi îmi aduc imediat aminte de concediul de anul trecut.

O, ceva totuşi nu e în regulă! Dintr-o dată spiritul meu romantic este copleşit de intelectul meu cu educaţie botanică: există ceva ce mă irită la această fotografie, dar ce poate fi? E limpede: iarba uscată de pe mal! în mod normal apa presupune viaţă! Pe maluri vei găsi desigur iarbă şi plante de un verde crud, fiindcă apa hrăneşte şi întăreşte plantele, le împrospătează... Dar ce văd în fotografie? Iarbă uscată, moartă pe mal şi, cu cât plantele se află mai departe de apă, cu atât ele sunt mai verzi!

O minune botanică, o curiozitate inexplicabilă?

Din păcate, nu! La o privire mai atentă, îmi dau seama care este cauza acestui fenomen: apa e plină de alge şi prin urmare "dezechilibrată". Asta înseamnă că valoarea ph-ului este atât de alterată, încât viaţa nu este posibilă în apă şi în jurul ei. Ea e "moartă" şi provoacă "moartea".

Cum s-a întâmplat acest lucru?

Există în principiu mai multe posibilităţi, însă un lucru e sigur: moartea a venit din afară. Ceva a sustras apei viaţa, foarte probabil printr-o formă de poluare. Probabil au fost prea multe ape reziduale sau s-a exagerat cu folosirea îngrăşămintelor. Este posibil şi ca această baltă să nu fi primit nici un fel de apă şi astfel să fi devenit o adevărată mocirlă, care nu mai are deloc viaţă.

Fotografia îmi aminteşte de perioadele din viaţa mea în care mă asemănăm cu această apă lipsită de viaţă. La prima privire viaţa mea părea în ordine. Probabil că marea majoritate a celor din jur mă vedea la fel. Însă dacă cineva mi-ar fi privit mai atent viaţa, ar fi putut remarca iarba veştejită, uscată, din jurul meu. Pentru mine era imposibil, privind din punct de vedere spiritual, să aduc rod. Îmi lipsea acel izvor de viaţă de care se vorbeşte în Psalmul l:

"Ferice de omul care-şi găseşte plăcerea în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui. El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care-şi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se vestejesc: lot ce începe duce la bun sfârşit."

În viaţa unui creştin se întâmplă de multe ori pe neobservate, ca el să se îndepărteze de "Legea Domnului". Gândul că părtăşia zilnică cu Dumnezeu nu este absolut necesară, se strecoară încă prea uşor în mintea noastră.

Iarba verde şi rodul pot apărea doar atunci când suntem împrospătaţi prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin părtăşia cu Tatăl nostru din ceruri. Dacă rămânem într-o legătură strânsă cu Domnul, viaţa noastră va fi mereu proaspătă. "Algele" şi "peştii morţi" nu vor putea apărea nicidecum!

Toate acestea îmi atrag atenţia că trebuie să dau atenţie sufletului meu, pentru ca viaţa mea să rămână proaspătă şi roditoare: ca o plantă pe malul unei ape sănătoase!

R. W.