Păcatul virtual - între gând şi faptă

Am un vecin - adolescent - pe care îmi exersez nu răbdarea, ci îndelunga răbdare.

La ore târzii din noapte, când orice om normal se odihneşte, dumnealui deschide computerul şi începe să se războiască cu poliţiştii şi căpitanii din diferite jocuri. Ore în şir, sunt nevoită să ascult ţipete, urlete, sirene şi alarme, acompaniate de invectivele vecinului la adresa personajelor cu pricina.

Într-o noapte, m-am gândit la toate posibilităţile care l-ar putea opri din pasionanta lui activitate. Să bat în ţeavă cu un obiect metalic... să bat la uşă şi să fac scandal sau... să chem administratorul??

În mintea adolescenţilor, a copiilor şi a tinerilor, la capitolul "timp liber", toate activităţile tradiţionale se retrag, treptat, făcând loc noii mode a jocurilor pe computer. Este vorba despre o nouă dimensiune a industriei de divertisment, ce presupune noi relaţii cu utilizatorii. În faţa "cutiei colorate" (a televizorului, adică), omul manifestă o atitudine pasivă, de simplu receptor al programelor difuzate. Dar acum, de când cu jocurile pe calculator, adio pasivitate! Avem posibilitatea de a deveni actori sau chiar autori în cadrul întâmplărilor de pe ecran. Realizatorii acestor jocuri spun că ele sunt mijloace de dezvoltare a imaginaţiei, a creativităţii.

Până aici, totul este bine, nu? Ce ne facem, însă? Pentru că nu toate jocurile sunt cu omuleţi preistorici care sar prin peşteri în căutare de îngheţată şi prăjituri.

O privire fugară asupra unui catalog românesc de programe m-a înspăimântat pur şi simplu. Nu exagerez! Iată cam ce li se oferă copiilor români la secţiunea - atenţie! - "jocuri": "Mortal Kombat"; "Might and Magic - for Blood and Honour" (Putere şi Magie - pentru Sânge şi Onoare); "Hell Copter" (Elicopterul Iadului); "Uprising - Join or Die" (Revoltă - Alătură-te sau Mori); "Uprising2 - Lead and Destroy" (Revoltă2 - Domină şi Distruge); "Red line - Gang Warfare" (Linia roşie - Războiul Bandelor).

Nu e prea greu să identificăm reperele acestei lumi virtuale: violenţă, revoltă, distrugere, sânge, putere, luptă, moarte.

În revista "World" (mai 1998), Gene Edward Veith semnează articoluI "Virtual Immorality" (Imoralitate virtuală). Veith aminteşte faptul că pe Internet există site-uri special create pentru cei care urăsc oameni celebri, de la actori şi cântăreli, la vedete de televiziune. Cu ajutorul unui simplu click, oricine poate lovi, pălmui sau pocni vedeta insuportabilă, ori o poate arunca într-o cadă pe care scrie; "Pericol - acid". Un computer mai performant permite "delectarea", în acelaşi timp, cu sunete produse de explozii, lovituri, împuşcături.

Apărătorii acestor site-uri şi jocuri consideră că este distractiv să-ţi descarci nervii într-un mediu virtual, fără ca nimeni să fie rănit. Dar, oare, într-adevăr nimeni nu este rănit?

Adevărul este că nu avem de-a face cu nişte simple "jocuri". Imaginea, o ştie oricine, are o putere impresionant mai mare decât cuvântul.

Pofta ochilor este sămânţa păcatului. Să ne amintim de Eva! Cum a ajuns ea să păcătuiască? "Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea" (Gen. 3.6). Ea a privit întâi, a analizat şi... a acţionat!

În Matei 6.22-23, Domnul Isus Cristos spune: "Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric". Cu alte cuvinte, ceea ce privim nu este deloc lipsit de importanţă şi ne afectează întreaga personalitate.

Putem vorbi despre păcat virtual atunci când cineva loveşte o personalitate enervantă, pe ecranul monitorului. La fel şi în cazul acţiunilor din cadrul jocurilor video pornografice. Un pasaj elocvent în acest sens este Matei 5.27-28: "Aţi auzit că s-a zis celor din vechime; «Să nu preacurveşti. Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui". Păcatul gândit şi apoi realizat în plan virtual constituie următorul pas către înfăptuirea propriu-zisă.

Nimeni nu este rănit? Nu este deloc deplasat să afirmăm că există o legătură între palmele date "în joacă" unei vedete de pe un site web şi violenţa în familie; între jocul ce are drept scop furtul unei maşini şi o viaţă trăită sub semnul nelegiuirii. Vedeta care e lovită în spaţiul virtual, fiţi siguri, nu va simţi nimic! Însă "autorul" faptei va simţi. Şi asta foarte curând.

Haideţi să ne angajăm împreună cu David, pentru că ştia ce spune: "Nu voi pune nimic rău înaintea ochilor mei".

I. B.

Calea Credinţei
SEP.-OCT. 2000/5