Oul lui Ionatan

Ionatan s-a nascut handicapat fizic si cu un usor handicap psihic.Cand a implinit varsta de 12 ani,a inceput scoala intr-o clasa,intr-o clasa in care toti elevii erau mult mai mici ca varsta decat el.Ionatan dadea impresia ca pur si simplu nu putea invata.Adesea invatatoarea Doris ajungea la disperare cand baiatul se rasucea incolo si incoace pe scaun,privea fix in gol si scotea sunete ciudate...Desigur,erau si momente in care Ionatan vorbea foarte deslusit-era ca si cand raze de lumina patrundeau in intunericul mintii sale.Totusi,de cele mai multe ori invatatoarea simtea o profunda nemultumire pentru ca trebuia sa se ocupe de Ionatan.Intr-o zi i-a invitat pa parintii lui Ionatan la o discutie la scoala.Cand in sfarsit,parintii s-au aflat in fata ei,in clasa goala,Doris le-a spus deschis:"Locul lui Ionatan este,de fapt,int-ro scoala speciala.Nu este corect fata de el sa se afle printre copii mult mai mici ca varsta decat el si care nu au nici un fel de probleme cu invatatul.Practic,este cu 3 ani mai mare decat toti colegii lui!" Mama lui Ionatan incepu sa planga incet in batista,in timp ce sotul ei a luat cuvantul."Doama Doris,in apropiere nu exista o asemenea scoala.Pentru Ionatan ar fi un soc teribil,daca ar trebui sa-l smulgem din mediul lui obisnuit.Stiu ca-i place foarte mult la aceasta scoala."Parintii au plecat,dar Doris a mai ramas mult timp la locul ei langa fereastra,privind la zapada proaspat cazuta.Raceala acesteia parea ca i se strecoara incet in inima.Pe de o parte ii compatimea pe parintii lui Ionatan.In definitiv,ei au numai un copil si acesta e bolnav incurabil.Pe de alta parte,era inadmisibil sa-l lase pe Ionatan in aceasta clasa.Pe langa el mai erau inca 14 copii pe care trebuia sa-i invete.Si pentru acestia,prezenta lui insemna o permanenta distragere a atentiei.Si in afara de asta,el oricum,nu va invata niciodata sa scrie si sa citeasca.Asadar,pentru ce mai trebuie sa se chinuie si sa-si piarda timpul cu el?
In timp ce Doris chibzuia astfel la intreaga situatie,deodata s-a simtit coplesita de un puternic sentiment de vinovatie.Oh Doamne,a spus ea incet,stau aici si-mi plang soarta,in timp ce problemele mele nu inseamna nimic in comparatie cu problemele acestei biete familii.Doamne,ajuta-ma sa am mai multa rabdare cu Ionatan!
De acum ininte si-a dat toata silinta sa ignore pur si simplu zgomotele si privirile fixe ale lui Ionatan.Intr-o zi,Ionatan a pornit-o sontac-sontac spre catedra,tarandu-si piciorul paralizat.Cand a ajuns acolo a spus cu voce destul de tare ca sa poata auzi intreaga clasa:"Va iubesc,doamna Doris!"Copiii au inceput sa chicoteasca,iar fata lui Doris s-a inrosit.
"A--sa",a baiguit ea,e foarte frumos din partea ta,Ionatan.Dar acum,du-te la loc.
A venit primavara si copiii se bucurau de apropierea sarbatorii Invierii.Doris le-a povestit istoria invierii lui Isus si pentru a sublinia ideea vietii noi,a dat fiecarui copil cate un ou mare din plastic."Ascultati",a spus ea,"as dori sa luati acest ou acasa si miine sa-l aduceti din nou-punand insa ceva in el,care sa reprezinte o noua viata.M-ati inteles?"
"Da,doamna Doris!"au strigat entuziasmati copiii-toti, in afara de Ionatan.El,a ascultat cu atentie,dar privirea nu i s-a dezlipit de pe fata invatatoarei.Nu s-a auzit nici unul din zgomotele sale obisnuite.
Oare a inteles el ce le-a spus ea despre moarte si invierea lui Isus?Oare a inteles el care era tema pentru acasa?Poate ar trebui sa le telefoneze parintilor si sa le spuna despre ce era vorba.
Cand,dupa amiza tarziu,Doris a ajuns acasa a constatat ca la bucatarie se infundase chiuveta.L-a sunat pe proprietarul casei si a trebuit sa astepte o ora pana cand,in sfarsit a venit si a desfundat chiuveta.Apoi a trebuit sa mai faca niste cumparaturi,sa calce si sa pregateasca o lucrare de control pentru a doua zi.Si astfel s-a intamplat ca pur si simplu a uitat sa dea telefon parintilor lui Ionatan...
In dimineata urmatoare,15 copii au dat buzna emotionati in clasa pentru a umple cosul de nuiele de pe masa invatatoarei cu ouale din plastic.Dar ouale puteau fi deschise abia dupa ora de matematica.
In primul ou,se afla o fkoare.o,da,a spus Doris,floarea este intr-adevar semnul unei noi vieti.Cand din pamant apar primele firisoare verzi,stim ca a venit primavara.O fetita micuta din primul rand a ridicat mana si a strigat cu voce tare:Acesta este oul meu,doamna Doris,este al meu.
Urmatorul ou continea un fluture din plastic,care parea adevarat.Doris a ridicat mana cu oul continand fluturele si l-a aratat copiilor.Cu totii stim ca dintr-o omida atat de urata apare un fluture atat de minunat.Da,si acesta este semnul unei noi vieti.Micuta Judit a zambit mandra si a spus:Acesta este al meu,doamna Doris. In urmatorul,Doris a gasit o pietricica cu muschi crescut pe ea.A explicat atunci clasei ca si muschiul inseamna viata.Willi din ultimul rand,a ridicat mana si a spus cu fata radiind de bucurie:Tata m-a ajutat sa gasesc ceva! Doris a deschis si al patrulea ou-era neobisnuit de usor-a tras aer adanc in piept:Oul era gol!Acesta este precis oul lui Ionatan,s-a gandit ea.Bineanteles,nu a priceput ce trebuia sa faca cu oul.Numai daca nu as fi uitat sa-i sun pe parintii lui! Deoarece nu a vrut sa-l puna intr-o situatie jenanta,fara sa spuna un cuvant a pus oul deoparte si a intins mana sa ia un alt ou.
Deodata Ionatan s-a anuntat ca vrea sa spuna ceva."Doamna Doris,de ce nu vreti sa vorbiti despre oul meu?"Incurcata,Doris a raspuns:"Dar,Ionatan,oul tau este gol." El a privit direct in ochii ei si a soptit:"Da,dar si mormantul lui Isus a fost gol!"
Pentru o vreme nimeni nu a scos nici un cuvant.Cand invatatoarea si-a revenit,l-a intrebat pe Ionatan:"Stii tu,de ce mormantul era gol?""Da" a raspuns el,"Isus a fost omorat si pus in mormant.Dar Tatal Sau l-a inviat din morti."
A sunat clopotelul pentru a anunta pauza.In timp ce copii s-au napustit afara in curtea scolii,Doris a ramas tulburata in clasa cu ochii inotand in lacrimi.Gheata ramasa in inima ei a inceput incet,incet sa se topeasca.Acest baiat ciudat,inapoiat mintal,a inteles mai bine decat toti ceilalti copii adevarul Invierii.
Peste trei luni Ionatan a murit.Nu mica a fost mirarea celor care au venit la capela cimitirului sa-si ia ramas bun de la cel disparut,cand au vazut pe capacul sicriului 15 coji goale de ou.