Omul care era Dumnezeu

La mijlocul istoriei umane a apărut un om, care avea condiţia umană şi totuşi le-a depăşit pe toate: Isus Cristos. El este Cel diferit, Cel unic. El a mişcat lumea cum nu a făcut nimeni înainte şi după El. «Encydopaedia Britannica» foloseşte 20.000 de cuvinte pentru descrierea persoanei lui Isus. În această lucrare, descrierea lui Isus ocupă mai mult loc decât toate descrierile despre Aristotel, Cicero, Alexandru cel Mare, Iulius Cezar, Buddha, Confucius, Mohammed şi Napoleon Bonaparte la un loc. Omul Isus a devenit cel mai mare subiect al istoriei. Nu s-a scris despre nimeni atât de mult ca despre Isus. Nu s-a discutat mai mult despre nimeni cum s-a discutat despre El. Nimeni nu a fost mai urât, dar şi mai iubit; mai atacat, dar şi mai lăudat ca El. Despre nimeni nu s-au creat mai multe opere de artă, cântări, poezii, cuvântări ca despre El. În El se deosebesc chiar şi oamenii: unii vor să-L înlăture, alţii îl mărturisesc, deoarece viaţa lor a fost radical schimbată de către Isus şi astfel umplută de speranţă. Persoana lui Isus nu se mai poate şterge din istoria umanităţii.

În timpul Crăciunului, milioane de oameni sărbătoresc, conştient sau nu, naşterea Lui. La Paşti ne amintim de moartea şi învierea Lui, de înălţarea Lui la Tatăl, iar de Rusalii de naşterea Bisericii, care este numită după numele Lui: creştină. Este El oare mai mult decât un om?!

Biblia ne mărturiseşte că Cristos a fost în acelaşi timp, în sensul real al cuvântului, atât Dumnezeu adevărat, cât şi om adevărat. În 1 Timotei 3:16 este scris despre Isus: «Şi fără îndoială mare este taina evlaviei... Cel ce a fost arătat în trup». Iar în 2 Corinteni 5:19 putem citi: «Căci Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine».

Viaţa lui Isus pe acest pământ ne arată că El a fost în acelaşi timp şi om, păstrându-şi însă în totalitate şi calitatea de Dumnezeu. Ne sunt prezentate multe contradicţii din viaţa Lui, care se referă pe de o parte la natura Lui umană, iar pe de altă parte la divinitatea Lui. Astfel, Isus a fost supus oboselii, însă a putut să-i cheme pe cei trudiţi şi împovăraţi la El ca să le dea odihnă (Ioan 4:6; Matei 11:28). El era înfometat, dar era în acelaşi timp şi pâinea vieţii (Matei 4:2; Ioan 6:35). Îi era sete, dar era în acelaşi timp şi apa vieţii (Ioan 19:28; 7:37). El însuşi se afla în luptă cu moartea, însă El a vindecat toate bolile şi a alinat toate suferinţele (Luca 22:44; Matei 4:23). El a fost ispitit de Satan, însă El a eliberat oamenii de demoni (Luca 4:2; Matei 8:31). El trăia în spaţiu şi în timp, însă El era de origine divină (Ioan 8:58). El a spus: «Tatăl este mai mare decât Mine» şi «Eu şi Tatăl suntem una» sau «Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl» (Ioan 14:28; 10:30; 14:9). El însuşi se ruga, dar asculta rugăciunile altora (Luca 6:12; Fapte 10:31). El a plâns la mormânt şi a avut putere să învieze morţii (Ioan 11:35.43). El a murit, însă El este viaţa veşnică (Ioan 19:30; 1 Ioan 55:20). Isus este omul perfect al lui Dumnezeu şi Dumnezeul perfect al omului.

DE CE A DEVENIT DUMNEZEU OM?

- El a venit ca să ni-L descopere pe Dumnezeu. Dumnezeu ni s-a prezentat nouă cel mai clar prin Isus Cristos.

- El este dovada faptului că Dumnezeu nu se depărtează, ci se apropie de omul păcătos, fiindcă El îi iubeşte pe toţi oamenii.

- El a venit ca să arate lumii starea păcătoasă în care se găseşte şi nevoia omului de a fi mântuit.

- El a venit să moară ca un nepăcătos pentru păcatele oamenilor, să fie jertfă pentru omenirea care a căzut în păcat prin primul om, Adam. De aceea Isus este numit «al doilea Adam» (1 Corinteni 15:45). Oamenii nu pot fi salvaţi decât prin El.

- El a venit să distrugă lucrările diavolului (1 Ioan 3:8) să ia puterea morţii (2 Timotei 1:10) şi să învingă păcatul (Evrei 9:26). Întruparea lui Isus a fost singura posibilitatea lui Dumnezeu de a salva o lume pierdută. «Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El» (Ioan 3:17).

EL VINE IAR!

Isus Cristos va veni din nou. Aşa cum S-a înălţat la cer, în acelaşi fel va reveni, dar în slavă (Fapte 1:11). Isus este omul care în acelaşi timp este şi Dumnezeu. El, fiul Mariei, copilul din Betleem, băiatul din Nazaret, învăţătorul şi vindecătorul din luda, omul de pe Golgota. E va reveni ca Rege şi Domn al domnilor.

Mulţi oameni au dorit să devină dumnezei, conducători de oşti, regi şi dictatori, dar toţi au lăsat ca sângele oamenilor să curgă în locul lor. Împăratul roman August, care ne este cunoscut din descrierea naşterii Domnului, cerea să fie numit «Cel perfect» (Dumnezeu) sau «Kyrios« (Domn) şi chiar «Soter» (Mântuitor). Dar singurul Dumnezeu care a devenit om şi-a dat sângele pentru această lume. De aceea numai El este într-adevăr Mântuitorul, care îţi spune şi ţie: «Cine crede în Fiul, acela are viaţă veşnică» (Ioan 3:36). Prin omul perfect Isus, cel care crede în El va deveni perfect înaintea lui Dumnezeu. Credeţi lucrul acesta?

Norbert Lieth