O Milă în Plus

“Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Matei 5:41).

Dacă-ţi plăteşte cineva să-l însoţeşti o milă de drum, s-ar putea să te oferi să mergi încă una pe gratis (după modelul comercial: buy one and get the second one free).

Dacă te roagă să-i ţii companie, s-ar putea s-o faci în silă, răsuflând uşurat la capătul milei suplimentare (care, foarte probabil, ţi se va fi părut lungă cât două mile).

Ce faci, însă, dacă te sileşte să-l însoţeşti o milă de drum? Vei păşi alături de el scrâşnind din dinţi?

Sunt trei situaţii posibile, omeneşte vorbind. Isus alege pe cea mai dificilă pentru firea umană şi adaugă recomandarea, cu putere de poruncă, a distanţei suplimentare, prin care serviciul pretins e dublat în mod benevol. De la nivelul uman de înţelegere, până la perspectiva divină, distanţa este de … o milă. Răspunsul creştin normal este a depăşi aşteptările oamenilor, fie ei amici sau inamici. Isus stimulează elementul volitiv în natura umană, supunându-i pe cel emotiv. Procedând conform recomandării Sale, iniţiativa întregii intreprinderi se deplasează brusc de la exploatatorul tău, la tine – un avantaj deloc de neglijat.

Pe parcursul celei de-a doua mile de drum vei întâlni extrem de puţini călători …

Prima milă este mila datoriei, a obligației. A doua este mila harului, har de care nu numai că beneficiem, ci avem și datoria de a-l distribui altora.

Dacă împlinirea poruncii implică o atitudine elevată deasupra celei strict umane, atunci şi fapta motivată de atitudinea respectivă vorbeşte beneficiarului ei cu sporită elocvenţă. Sunt convins că, la capătul milei suplimentare, vei constata o schimbare de atitudine în purtarea celui ce ţi-a pretins serviciul respectiv (nu neapărat o milă de drum). Atitudinea încărcată cu bunăvoinţă, înţelegere, compasiune, dragoste şi lepădare de sine, va fi determinantă în relaţiile inter-umane, cu rezultate vizibile în prezent sau în viitor.

Atitudinea cu care răspunzi agresiunii are putere să facă un prieten din agresorul tău, să-l păstreze ca atare, ori să-i agraveze purtarea faţă de tine. Dumnezeu nu va lăsa fără efect o faptă săvârşită după modelul divin. Apostolul te asigură că, făcând aşa, “vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui” (Romani 12:20).

Iertarea, alături de iubire, este virtutea sine qua non în căsnicie. Atâta vreme cât dragostea nu este desăvârșită (ca tot ce este uman), iertarea (chiar dacă nu desăvârșită) este absolut necesară. Fără iertare, iubirea ar fi măcinată de conflictele familiale datorate diferențelor de temperament, personalitate și caracter.

“Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” (Coloseni 3:23)

http: //agapianus. wordpress. com