O lectie de la Avram - ingredient al visului implinit

De curand am studiat in biserica pe care o frecventez, viata lui Avram si felul in care Dumnezeu si-a implinit planul Sau de binecuvantare pe care-l alcatuise special pentru el. Un plan grandios, prin care Isi propusese sa faca dintr-un cuplu care nu avea copii – “un neam mare”, a carui samanta va fi ca “pulberea pamantului de mare”.

Il vedem pe Avram uimit de Dumnezeu si de promisiunile ce i le face in mod repetat, si care aveau ca tinta indeplinirea celei mai fierbinte dorinte: un fiu nascut din sotia lui legitima, Sarai, careia, ajunsa la 90 de ani, sansele de a deveni mama se spulberasera. Dar ce poate sta impotriva planului unui Dumnezeu atotputernic, atunci cand Isi propune sa scoata din moarte – viata, din blestem – binecuvantare?! Si, ca sa-l asigure de implinirea iminenta a acestei hotarari, Dumnezeu alege sa-i faca o vizita in prezenta umana, la stejarii din Mamre. Fara sa se prezinte, El este recunoscut de prietenul Sau care “se da peste cap” ca sa-I ofere ospitalitate musafirului de cel mai inalt rang. Domnul accepta tratatia lui Avram, este incantat de toata slujirea lui si, ca Unul care nu vrea sa se lase indatorat, il rasplateste pe acesta cu profetia implinirii, in urmatorul an, a celui mai dorit vis al inimii: venirea pe lume a lui Isac, nascut chiar din Sarai. Si profetia este de doua ori intarita, in ciuda reactiei Sarei care nu mai credea in posibilitatea de a deveni mama...

Restul e istorie! Dumnezeu a sfidat legile naturii si a facut din plapandul copilas – un neam care nu a putut fi starpit nici pana in ziua de astazi, cu toata istoria lui zbuciumata. Evreii sunt natia cea mai raspandita printre popoarele lumii, si cea mai conservatoare in pastrarea obiceiurilor etnice.

Cunoscand caracterul lui Dumnezeu – care nu a incetat sa se reveleze de atunci incoace – Il observ de multe ori cum Se repeta in dorinta de a-Si binecuvanta prietenii ce-L cred pe cuvant, iar El le socoteste lucrul acesta ca “neprihanire”. Intram in relatie cu El pe baza legamantului stabilit prin Isus, suntem chiar infiati si transformati in fii si fiice ale Sale, dar Se raporteaza la noi ca la niste prieteni pe care doreste sa Si-i apropie tot mai mult. Suntem incantati de invitatia Lui si intram in relatia cu El adeseori ostenind in slujire si in implinirea scopurilor pe care credem ca Le are pentru vietile noastre. Petrecem ani la rand renuntand la multe din visele, dorintele personale pe care le nutream candva, le consideram poate chiar “firesti” si le abandonam undeva intr-un colt al inimii. Vrem sa uitam de ele ca sa nu ne disturbe in alergarea catre Cer, poate chiar ne simtim vinovati cand constatam ca mai au viata inlauntru si vor sa iasa la lumina.

Se intampla la un moment dat sa “poposeasca” Domnul la “usa ta” intr-un mod in care Ii simti profund atingerea, si-ti verbalizeaza implinirea celei mai profunde dorinte a inimii. Plin de uimire, dar satul de amagirea esecurilor din trecut, eziti sa-L crezi, chiar razi inlauntrul tau de o asemenea utopie. Si, ca Sarai, te uiti la posibilitatile omenesti spulberate si te indoiesti de implinirea spuselor Lui. Sau incepi sa cauti motivul pentru care ar vrea Dumnezeu sa te binecuvinteze si, nagasindu-ti merite, te simti rusinat in tendinta ta de a-L crede.

Uneori reactionam ca un copil vinovat care, in loc sa-si ia darul ce i se ofera la serbarea de Craciun, se duce si se pune singur la coltul de rusine pe motiv ca nu a stiut bine poezia. Pe cand Dumnezeu cauta spre noi incredere, nu performanta, credinta, nu indoiala, sa ne dea har si binecuvantare, nu simbrie meritata. Multi copii si prieteni ai Lui procedeaza asa in relatia cu El pentru ca inca nu I-au descoperit inima si nu i-au patruns dragostea. Isi leaga singuri sarcini greu de purtat, nu-I inteleg Harul si chemarea la odihna obtinuta de Mantuitorul, au impresia ca reusita scopurilor lui Dumnezeu depinde de ei si ostenesc in preocuparea continua de a exercita controlul asupra lor. Sunt nefericiti si s-ar simti vinovati daca ar recunoaste-o, iar lipsa rezultatelor scontate le diminueaza increderea in ei si in promisiunile Scripturii...

Dar cei care-L cred pe cuvant si au experienta rugaciunilor ascultate din trecut, stiu ca nimic nu-i prea greu pentru Domnul si pornesc inainte in intampinarea provocarilor, asteptandu-se la mari cuceriri si chiar au parte de mari izbanzi. Stiu ca fiecare raspuns obtinut de la Domnul ii propulseaza pe o treapta superioara de incredere si participare la planurile lui Dumnezeu, care detine controlul asupra vietilor noastre si este preocupat de dezvoltarea relatiei cu noi.

Din care categorie alegi sa faci parte?

Alegem sa traim intr-o realitate modelata de propriile convingeri: ori in posibilitati umane si asteptari limitate, ori ancorati prin credinta in Dumnezeu si posibilitatile Lui nelimitate, incarcate de har, iubire si revelatie.

Avram a crezut pe Domnul si a devenit Avraam – “tatal multor neamuri”, si din pricina lui a fost binecuvantata si Sarai, care  a devenit Sara  – “mama unor neamuri intregi”.