text Eseuri crestine

O întrebare chinuitoare

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Anonim

"Am venit în lumea aceasta şi nu ştim cum. Vom fi luaţi într-o zi din lumea aceasta şi nu ştim când. Dar niciodată nu putem scăpa de întrebarea: Ce va fi după aceea, la sfârşitul zilelor noastre? Vom spune, desigur, că nu ne aşteaptă nimic, amăgindu-ne astfel atât de uşor. Dar ce am rezolvat?... Nu reuşim să ne eliberăm de întrebarea cea chinuitoare şi grea: Dacă totuşi este ceva după?" O. Loy

Întrebarea aceasta este mereu evitată. De ce oare? Poate tocmai fiindcă ne temem de sfârşitul nostru, ca fiind ruperea de toate legăturile pe care le avem sau nu vrem să acceptăm limitele absolute aşezate de Dumnezeu? Sau fiindcă ne este teamă să rămânem în final singuri cu noi înşine şi că vom fi împinşi în întuneric, fără a avea posibilitatea de întoarcere?

Unde putem căuta atunci un rost al vieţii noastre şi o mângâiere pentru moarte? Viaţa nu poate avea un sens decât în legătură cu moartea şi mângâierea nu poate apărea decât dacă am găsit un răspuns viabil la întrebarea supremă a existenţei noastre!

"Nu reuşim să scăpăm de întrebare!" De aceea nici nu este de mirare că tocmai în această privinţă se ridică o mulţime de speculaţii şi închipuiri cu privire la moarte şi la veşnicie. Tema morţii este evitată, ocolită, minimalizată sau idolatrizată, veşnicia este şi ea negată sau împământenită. La sfârşit însă ne aflăm în faţa unei nesiguranţe amare, în acest sens nu pot ajuta nici măcar rezultatele aşa-numitelor "studii ale morţii clinice", fiindcă experienţele la limita morţii au loc de fapt tot în lumea aceasta. Nimeni nu s-a întors niciodată cu adevărat de dincolo.

Nu reuşim cu nici un chip să ne eliberăm de întrebare. - Ei bine, dar cui o adresăm şi de unde aşteptăm un răspuns? Avem nevoie de acel Cuvânt pe care noi singuri nu ni-l putem spune. Nici moartea nu-l are fiindcă ea este mută şi ne reduce la tăcere. Singurul răspuns demn de încredere trebuie să vină de dincolo, din veşnicie, de la Domnul vieţii şi al morţii.

A crede în Dumnezeu înseamnă a accepta răspunsul la întrebarea finală dat prin Cuvântul Său. Însă acest Cuvânt este cuprins în întruparea, răstignirea şi învierea Domnului Isus Cristos.

El este Singurul care a venit la noi din veşnicie. Prin El am aflat adevărul cu privire la cer şi pământ, la Dumnezeu şi om, la viaţă şi moarte. Mult mai mult decât atât: El a trăit şi a suferit viaţa noastră pe această planetă a morţii şi în aceleaşi condiţii ca şi noi. Vinovăţia noastră înaintea lui Dumnezeu a fost purtată de Fiul pe cruce şi a fost curăţită cu sângele Său.

Însă asta nu este totul. Dumnezeu L-a smuls din împărăţia morţilor şi L-a făcut biruitor al morţii. El nu numai că are moartea în urma Sa, ci este şi deasupra ei. De aici înainte, cei morţi nu mai sunt prizonieri ai morţii, ci aparţin Domnului vieţii. Viitorul nostru pentru veşnicie nu depinde decât de Isus Cristos.

Cu acest răspuns pot trăi cu boala mea cea mai grea, în mijlocul acestei lumi a morţii. Pot trăi cu adevărat din puterea veşniciei, pornind de la ţintă şi privind către ţintă. Creştinii sunt iubitori ai vieţii, chiar şi a celei pământeşti, fiindcă ei o cunosc pe cea veşnică, prezentă deja în ascuns împreună cu Cristos cel înviat. Asta îmbogăţeşte şi înfrumuseţează existenţa noastră.

Cu acest răspuns pot să mor, chiar şi când trebuie să trec prin încercări şi să fiu cuprins de temeri. Isus este aici şi îmi este aproape. Cel ce a murit pentru mine mă însoţeşte în moarte şi nu mă părăseşte în valea umbrei morţii. Zilele mele sunt numărate, însă timpul meu - mai mult încă, veşnicia mea se află în mâna Lui.

E. B.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare
Domnul Isus ne-a oferit o imagine perfectă a “lepădării de sine” față de voia Tatălui, un principiu de bază în “uzina” lui Dumnezeu, cerându-ne să urmăm același drum în procesul de desăvârșire. Domnul... Citeste mai mult >>
Cum ne formează Dumnezeu după modelul lui Hristos
Aceasta este o continuare a postării Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus - Resurse CreștineÎn acest cadru spiritual profund, Hristos se află în centrul procesului nostru de transformare, El fiind... Citeste mai mult >>
Cele două fete…
Mă așezasem pe genunchiul clipei unei dimineți de iunie, ce-și cânta veselia în triluri de păsări. Priveam tandru spre cele două fete ale vieții mele, ce și-au dat întâlnire la o cafea pe terasa sufl... Citeste mai mult >>
Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus
O atitudine fundamentală manifestată de Domnul Isus a fost “renunțarea la Sinele Său”, un principiu ce a definit întreaga Sa existență pe pământ și care este accesibil fiecărui credincios. Dumnezeu ne... Citeste mai mult >>
(47) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
(35) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Dumnezeu și transformarea inimii omului
Modul nostru de a cunoaște oamenii se bazează pe două abordări fundamentale: prima este legată de aspectul lor fizic, iar cea de-a doua, de natură spirituală, se concentrează pe caracter și moralitate... Citeste mai mult >>
Inima închinării
INIMA ÎNCHINĂRII ÎNTREBARE: ÎNCHINARE SAU AFIRMARE? Închinare mereu va fi caracterizată de mulțumire, evlavie și frică. Închinarea este felul în care un credincios își exprimă recunoștința, adorarea... Citeste mai mult >>
Blând și smerit cu inima
Blând și smerit cu inima! Proverbe 15:13-18 „O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăc... Citeste mai mult >>
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitor
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitorI. Introducere (Ipoteza)În societatea contemporană, marcată de o viteză uluitoare a schimbărilor și de un pragmatism adesea excesiv, problema... Citeste mai mult >>