Nu fi prea mare pentru a face lucruri mici

NU FI PREA MARE PENTRU A FACE LUCRURI MICI

„. . . fiecare să slujească altora după darul, pe care l-a primit. ”
1 Petru 4: 10

Scopul asumat al Domnului Isus se rezumă la: „Căci Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci El să slujească, și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. ” (Marcu 10: 45).

Remediul lui Dumnezeu pentru o viață obișnuită, chiar comodă, presupune o doză mare de slujire. Lumea are nevoie de slujitori, de oameni ca Domnul Hristos, care „n-a venit să I se slujească, ci să slujească. ” El a ales îndepărtatul Nazaret în schimbul importantului Ierusalim, atelierul de tâmplărie al tatălui Său în locul unui palat cu coloane de marmură și 30 de ani de anonimat în locul popularității.

Isus a venit să slujească. El a ales să se roage în loc să doarmă, sălbăticia în locul Iordanului, apostolii irascibili în locul îngerilor ascultători. El a ales oamenii. Petru, Andrei, Ioan și Matei. Când s-au temut de furtună, El a potolit-o. Când nu aveau bani pentru dări, El le suplinea această lipsă. Când nu au mai avut vin la nuntă sau mâncare pentru mulțimi, El li le-a dat pe amândouă. El a venit să slujească.

A permis unei femei samaritence să Îi tulbure odihna, unei femei adultere să-i întrerupă planurile, și unuia cu remușcări să-I întrerupă cina. Deși niciunul dintre apostoli nu I-a spălat picioarele, El le-a spălat pe ale lor. Deși niciunul dintre soldații de la cruce n-au cerut milă, El le-a oferit-o. Împăratul Cel înviat s-a urcat la ceruri numai după ce a mai petrecut 40 de zile cu prietenii Lui, învățându-i, încurajându-i, slujindu-le. De ce? El pentru aceasta a venit. El a venit să slujească.

Trebuie să urmăm exemplul Său! Slujirea nu are nevoie de îndemânare specială sau de pregătire sau de vreo diplomă teologică. Indiferent de abilitățile tale, de pregătire sau de funcția în biserică, tu poți. . .

Să-i iubești pe cei nebăgați în seamă. Isus se află în casa ta, purtând ochelari cu lentile groase, haine demodate și o față tristă. L-ai văzut! El este Isus.
Când stai de vorbă cu elevul singuratic, când te împrietenești cu mama obosită, Îl iubești pe Isus. El se îmbracă în zdrențele celui nebăgat în seamă și ale celui ignorat de toți. „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut. ” (Matei 25: 40).

Să fii omul păcii. Ne luptăm așa de mult. „De unde vin luptele și certurile între voi? ”, întreabă fratele Domnului. „Nu vin oare din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? ” (Iacov 4: 1). Slujitorii rezistă încăpățânării. Ulrich Zwingli a avut un astfel de spirit. În timpul Reformei din Europa, el a promovat unitatea. Într-un anume punct s-a trezit în dezacord cu Martin Luther. Zwingli nu a știut ce să facă atunci. Însă, într-o dimineață, a aflat răspunsul pe coasta unui munte din Elveția. A privit două capre ce traversau o cărare îngustă, din direcții opuse, una coborând, cealaltă urcând. Într-un anumit punct, cărarea îngustă le-a împiedicat să treacă amândouă în același timp. Când s-au văzut, au dat înapoi, și-au plecat capetele, ca și cum ar fi fost gata să se împungă. Atunci s-a întâmplat un lucru minunat. Capra care urca s-a întins pe cărare, iar cealaltă a călcat pe spatele ei. Primul animal s-a ridicat și și-a continuat urcarea. Zwingli a remarcat că acea capră a reușit să urce tocmai pentru că a fost gata să se aplece.
Nu s-a întâmplat la fel și cu Domnul Isus?

Să faci în fiecare zi un lucru pe care nu vrei să-l faci. Cedează locul tău de parcare. Sună o rudă îndepărtată. Cară bagajul unui bătrân. Cumpără o pâine pentru un flămând. Nu trebuie să fie un lucru mare. Cineva, pe când era tânăr, dorea să facă lucruri mari și n-a putut, așa că a decis să facă lucruri mici într-o manieră măreață. Nu fi prea mare pentru a face lucruri mici. „De aceea, prea iubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul ne este zadarnică. ” (1 Cor. 15: 58).

Pastor Ioan Cocîrțeu