Nu coborî ştacheta

Micuţul afiş de pe bara de protecţie a maşinii avea înscris în el un mesaj pesimist: „Când toate încercările eşuează, coboară puţin ştacheta." Din păcate, aceasta este maxima zilei şi mulţi tineri s-au lăsat păcăliţi de aparenta ei înţelepciune, în felul acesta, moralitatea şi moralul au scăzut simţitor.

De exemplu, ai de dat un examen dificil şi trebuie neapărat să iei o notă de trecere; te gândeşti, îţi storci creierii, dar nu iese nimic. Dintr-o dată îţi dai seama că o privire aruncată pe lucrarea colegului din faţă te-ar scoate din impas. Ce vei face? Ce rău poate fi dacă te vei „inspira" niţel?

Sau: o tânără are 24 de ani pe care n-a cerut-o încă nici unul din tinerii Bisericii în căsătorie. Ea visează din toată inima să întemeieze o familie, dar tinerii din jur o cred prea serioasă. De ce n-ar face şi ea ca unele fete socotite „uşoare"? De ce n-ar coborî şi ea puţin ştacheta pretenţiilor ei creştine?

Sau: unii dintre cei mai bine văzuţi tineri din Biserică au început să poarte haine „uşchite", cu imprimeuri „occidentale", care violează normele de decenţă şi modestie ale Bisericii. Oricare din ceilalţi tineri va fi ispitit să se gândească aşa: „Dacă asta este la modă, atunci vreau şi eu să fiu ca ei. De ce n-aş face şi eu la fel?"

Când am văzut pentru prima dată micuţul afiş despre care vă scriu, stăteam în maşină şi-mi aşteptam soţia să vină din magazinul în care intrase să cumpere ceva material pentru o rochie şi alte câteva lucruri despre care eu n-am nici un fel de idee. Ca întotdeauna în asemenea situaţii, aşteptarea s-a prelungit la nesfârşit, aşa că am avut timp berechet să mă gândesc temeinic la scurtul curs de filosofie modernă afişat pe maşina din faţă.

Majoritatea oamenilor pun în practică sfatul afişului! Ori de câte ori eşti pus la colţ, coboară puţin ştacheta. Fă şi tu ce face toată lumea! Fii deştept! Nu fă pe grozavul! Nu te da „rotund"! la-o încet, că vei ajunge departe. Fii şmecher!

Şi lumea se sufocă de prea multă „şmecherie". Tragedia societăţii din jur este tocmai acest surplus de şmecherie alunecoasă, care ne-a putrezit încet, încet şira spinării. Oamenii nu mai vor să ştie ce este drept, corect şi frumos. Important este dacă „merge"!

De fapt, ideea nu este deloc nouă. Există în Biblie o sumedenie de personaje care, deşi nu au avut prilejul să citească afişul de pe maşină, au făcut întocmai. Naufragiile lor ne dovedesc faptul că aceia care coboară ştacheta normelor de vieţuire trebuie să se aştepte întotdeauna la consecinţe neplăcute.

Avraam a minţit în Gherar, de frică să nu fie omorât din pricina frumuseţii răpitoare a soţiei lui. El a prezentat-o tuturor drept sora lui. Numai intervenţia harului divin l-a scăpat de la un dezastruos deznodământ şi l-a oprit pe împăratul Abimelec s-o necinstească pe Sara (Geneza 20).

Saul n-a mai avut răbdare să-l aştepte pe Samuel şi s-a grăbit să aducă el însuşi jertfa, coborând astfel ştacheta şi făcând ceea ce Domnul nu-i dăduse voie. Rezultatul a fost că Saul şi-a pierdut şi tronul şi binecuvântarea dată de Dumnezeu.

Rebeca şi Iacov au alcătuit împreună un plan mincinos ca să-l înşele pe Isaac şi să-i fure binecuvântarea păstrată în mod normal pentru Esau. Rezultatul eforturilor lor? Iacov a trebuit să plece de acasă cu mâinile goale, ca un fugar, iar Rebeca cea prea iubitoare a fost pedepsită să nu-şi mai vadă niciodată fiul. Au semănat înşelăciune şi au secerat o viaţă întreagă un seceriş de înşelăciune şi de iluzii spulberate.

Aaron s-a lăsat şi el înduplecat de glasul mulţimii, când Moise părea că zăboveşte prea mult cu Dumnezeu pe Sinai. Dacă aş fi fost eu Aaron, n-aş fi ales consecinţele la care s-a expus el: mânia fratelui său, mustrarea divină, şi apa otrăvită cu gust de cenuşă şi aur!

Îndemnul de a coborî puţin ştacheta a fost ispititor şi pentru Petru, în noaptea în care a stat cu duşmanii lui Isus să se încălzească la focul din curtea Marelui Preot. Ca să-şi scape pielea, a crezut potrivit să blesteme, să se jure, să mintă şi să se lepede de Isus. Ce a câştigat? Un plâns amar şi un preţ de lacrimi fierbinţi de căinţă. A plătit scump cu regretul agonizant de după noaptea trădării.

Iubiţii mei tineri, ori de câte ori vă dă târcoale ispita de a coborî puţin ştacheta, luaţi bine seama la păţaniile tuturor celor amintiţi mai sus. Uitaţi-vă puţin şi la Iosif, un adevărat model demn de urmat pentru noi toţi. Şi el a fost pus la colţ. Şi pentru el au mers un timp lucrurile „pe dos". Şi lui i s-au propus „şmecherii" ispititoare. Dispreţuit de fraţii lui, pentru că le-a dat pe faţă faptele urâte, vândut în robie de cei din familia lui, aruncat în temniţă doar pentru că a refuzat avansurile sexuale ale nevestei stăpânului său, el ar fi fost cel mai îndreptăţit să se conformeze filosofiei de „compromis temporar". Dar Iosif n-a făcut-o! Inima lui a rămas curată şi capul limpede: „Cum aş putea să fac eu un rău aşa de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Geneza 39:9)

Iosif a fost un caracter integru, evlavios; un om cu o deplină încredere în Dumnezeu, Atotputernicul. El a ştiut să privească mai mult în ochii lui Dumnezeu decât în ochii ispititori ai păcatului. „Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea" (Geneza 39:23). Dumnezeu continuă să păzească şi să binecuvânteze pe toţi aceia care perseverează în credinţă şi refuză să coboare puţin ştacheta.

Ca şi Iosif, aţintiţi-vă şi voi privirea la Dumnezeu. La El toate sunt cu putinţă. Harul Său este întotdeauna suficient să vă scoată din orice încurcătură. Căutaţi portiţa pregătită de Dumnezeu ca să ieşiţi din ispită, fără să coborâţi ştacheta: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda" (l Corinteni 10:13).

În loc de: „Când toate încercările eşuează, coboară puţin ştacheta", eu vă recomand cealaltă variantă: „Când toate încercările eşuează, citeşte modul de întrebuinţare". Biblia este singura autoritate în stare să ne ghideze prin labirintul circumstanţelor strâmbe din viaţa de fiecare zi. Numai ea este în stare să ne dea puterea morală necesară pentru a ieşi învingători din dilemele noastre. Numai ea ne poate înaripa curajul şi consacrarea ca să putem sări cu bine peste obstacole, fără să „coborâm puţin ştacheta".

(Din „Christian Light Publication")