Noi suntem oameni de treabă…

Suntem frații lui Iosif. Suntem oameni de treabă și totusi vorbim urât. Mai o glumă, mai un banc, că versete din Biblie nu prea știm.

Suntem oameni de treabă. Totuși nu iubim și nu putem spune vreo vorbă prietenească. Noi ne iubim pe noi. Nu-i suportăm pe cei care visează mai mult si mai frumos ca noi.

Noi suntem oameni de treaba. Stim sa ucidem dacă trebuie, și să mușamalizăm totul. Știm să ne prefacem, sa ne mangaiem tatăl care ne crede minciunile atât de ușor.

Noi suntem oameni de treabă. Săpăm gropi gratis pentru frații nostri care ne iubesc. Îi vindem dacă trebuie pe ceva ieftin.

Noi, oamenii de treabă, nu-i suportam pe cei care preferă inchisoarea decât să păcătuiască. Noi trăim clipa. La maxim. Nu ne interesează prețul.

Noi, oamenii de treabă, avem anturajul nostru și nu am vrea să ni-l strice vreun “sfânt”. Noi nu vrem să fim cercetați de fratele nostru ci doar aplaudați.

Noi, oamenii de treabă ne încheiem serile cu prietenii la un film, nu pe genunchi ca și ăsta din groapă. Cu revistele de modă în mână, nu cu Bibla.

Noi, oamenii de treabă, avem modele. Dar nu pe tatăl nostru sau păstorul din adunare. Nu! Noi avem modelele noastre. Ne îmbrăcăm ca ei și vrem să nu fim judecați pentru asta!

Noi oamenii de treabă habar n-avem că ne stau în față vremuri grele de foamete, deși acuma, pe marginea gropii fratelui nostru, mâncăm bine.

Noi, oamenii de treabă, nu știm că într-o zi, fratele nostru din groapă ne va scăpa viața. Și ne-o va și schimba prin exemplul lui.
Și atunci vor păli modelele noastre, iar model ne va fi fratele pe care l-am vândut. Ne va pieri pofta de mancare și ne va apuca plânsul. Plânsul acela al oamenilor de treabă care cunosc iubirea deși meritau ura. Care primesc mâncare în loc de nuiele. Care sunt întâmpinați cu cuvinte prietenoase. Și cu brațele deschise.

Noi, nu vom mai fi în curând oameni de treabă.
Noi vom fi oameni ai lui Dumnezeu.
Pe curând!

27.09.2013, inspirat din Genesa 42:11.

Sursa: cristianboariu.wordpress.com