(Nevoia de a stabili) Priorităţi noi la început de an

De menţionat:

1.     Titlul nu îmi aparţine, este titlul predicii unui frate, membru al bisericii din care fac parte, a fost predica din prima duminică a acestui an (2011) şi am tras foarte multe învăţături din ea; de apreciat faptul că a studiat foarte mult şi a avut de la început puncte esenţiale de evidenţiat. A fost dovada clară că studiul acasă face mult fiindcă Dumnezeu a avut un mesaj clar de transmis prin el.

2.     Textul pe care urmează să îl citiţi este rezumatul predicii pe care am ascultat-o şi o prezentare a învăţăturilor pe care eu le-am dobândit în urma ascultării.

**

1     Despre priorităţi: Printre priorităţile anului trecut cu siguranţă au fost unele care nu au plăcut Domnului, cu siguranţă în anumite aspecte ne-am pus pe noi mai presus de Dumnezeu; am avut smerenie puţină în ciuda stocului disponibil care nu cunoaşte limite.

Evident că am putut relaţiona cu subiectul predicii fiindcă a tratat lucrurile în general, vorbind despre situaţii prin care trecem fiecare în parte. Astfel oricărui om am avut priorităţi ori ambiţii; ba chiar se prea poate să fi făcut lucruri nu tocmai corecte din punct de vedere moral doar pentru a ne satisface ambiţiile.

De cele mai multe ori ajungem să păcătuim când o prioritate (ambiţie) este greşită, fiindcă pentru a avea parte de un lucru care nu este bun pentru noi, doar lucruri rele putem face pentru a îl obţine şi o dată obţinut, nu tragem foloase bune de pe urma lui.

Însă când avem o prioritate bine stabilită, de natură bună, faptele nostre devin şi ele o reflexie a priorităţii care dacă este bună ne va face şi pe noi buni.

Exemple de priorităţi bune: dacă până acum citeam un capitol din biblie pe zi, să citim două capitole. Dacă ne rugam zece minute, să ne rugăm cincisprezece.

Atenţionări: A face un lucru mare dintr-o dată este greu (să te rogi jumătate de oră când tu obişnuiai să te rogi doar cinci minute).

Sfat: faceţi paşi mărunţi având în minte o destinaţie sigură. La fel pe zăpadă când este alunecos, păşeşţi mărunt pentru a nu cădea, dar dacă vă avântaţi dintr-o dată s-ar putea din pricina deznădejdii pe care o veţi simţii când nu veţi reuşi dintr-o dată să faceţi tranziţia de la lapte la bucate tari, s-ar putea să deznădăjduiţi într-atât încât să renunţaţi la a vă mai ruga, ori a mai citii (ori oricare ar fi ambiţia voastră).

Îndemnul: Să ne stabilim altfel priorităţile anul acesta, să ne gândim acţiunile astfel: mai mult în favoarea Domnului, mai puţin în favoarea firii nostre.

**

2     Despre obiceiuri nesănătoare: Deşi nu este o scuză, din pricina naturii noastre păcătoase cu siguranţă avem anumite obiceiuri nesănătoase care deşi ştim că ne îndepărtează de Dumnezeu, le-am făcut în mod repetitiv în anul 2010 (ori, şi mai trist, de mai mulţi ani, ori poate de o viaţă întreagă).  Este foarte important ca printre noile priorităţi pe care le-am stabilit deja să ne propunem să renunţăm la obiceiurile nesănătoase.Sunt anumite lucruri pe care le facem în cămăruţa noastră, în intimitatea casei noastre care ne degradează spiritual ori pur şi simplu ne fac să stagnăm din acest punct de vedere.

Atenţionare: Chiar dacă până acum am încercat să renunţaţi la anumite obiceiuri şi am reuşit o anumită perioadă să o facem dar când eram mai încrezători am  greşit iarăşi, trebuie să ne amintim de ‚Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.’ (Filipeni 4:13). Nu încape loc de renunţare fraţilor, surorilor.

Sfat: Întăriţi-vă şi credeţi, încercaţi din nou cu credinţă. Domnul Dumnezeu să vă dea izândă în Numele Domnului Isus, amin!

Îndemn: Chiar dacă greşiţi, şi aţi greşit ani la rând şi aţi ajuns să vă săturaţi deja de slăbiciunile voastre, nu vă lăsaţi pe tânjală, nu vă permiteţi să vă obişnuiţi cu păcatul, e sinucidere spirituală; de aceea diavolul luptă cu voi în fiecare moment prin slăbiciunile voastre. Diavolul nu luptă cu voi pentru ceea ce sunteţi în momentul de faţă din punct de vedere spiritual, ci pentru ceea ce urmează să deveniţi dacă ar fi să nu greşiţi în mod repetat. Diavolul cunoaşte potenţialul vostru, de aceea încearcă să vă dărâme într-atât, din acest motiv trebuie cu atât mai mult să luptaţi împotriva firii.

Cum te descurajează diavolul după ce ai păcătuit:  Primul lucru pe care îl face după ce păcătuiţi (uneori voit, fiindcă acestea sunt obiceiurile nesănătoase: păcatele făcute voit) este să vă repete prin intermediul gândurilor voastre : Nu te mai poţi ruga. Cum să te rogi tu, tu, care mereu păcătuieşti? Esti nul/ă, nu ai nicio putere. Încetează să îţi răceşti gura degeaba. Nici Dumnezeu nu mai vrea să audă de tine. L-ai dezamăgit! Nu mai ai Tată, termină, încetează. Ce? Regreţi? Ai regretat şi ultima dată, şi te-a crezut, dar deja ai făcut acelaşi lucru de n-ori, crezi că te mai crede? Ţi-ai ratat salvarea.

" Esenţa ispitei este chemarea de a trăi independent de Dumnezeu" , zicea Neil Anderson. Şi dacă staţi să vă gândiţi bine, veţi observa că este adevărat. După ce păcătuiţi, în special dacă este un păcat pe care îl faceţi în mod repetat nu vă mai simţiţi în stare să vă apropiaţi de Dumnezeu, şi vă trec prin minte toate gândurile pe care le-am prezentat mai sus. De aceea trebuie să ne împotrivim, să luptăm până la ultima suflare.

**

3     Despre rolul inimii: ‚Păzeşte-ţi inima mai mult de cît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.’ (Proverbe 4:23).  Datorită priorităţilor greşit stabilite se întâmplă să ne asigurăm maşina, să ne asigurăm casa, să ne asigurăm viaţa dar rareori căutăm Agentul care face asigurări de inimă. Sistemele noastre de alarmă sunt performante, dai puţin cu piciorul în roata unei maşinii şi un sunet ţiuitor sună în tot cartierul, alarma casei se activează noaptea fiindcă câinelui i s-a părut că ar fi amuzant să dea cu laba peste yală. Însă puţini dintre noi avem alarmă la inimă, ceva ce să ţiuie şi să ne atenţioneze când diavolul, ca un hoţ priceput ce este, încearcă să forţeze uşa ori geamurile. De aceea de cele mai multe ori ne găsim inima prăpădită şi prădată de hoţi.

Priorităţile ne determină inima, şi invers. Inima noastră poate fi iniţial bună, dar o prioritate greşită să o pervertească, şi inima, din răutatea ei, poate fi preschimbată, printr-o prioritate bună.

Îndemn: ar fi timpul să începem să ne păzim inima fiindcă ‚Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.’ (Psalmii 37:25) A fi neprihănit aduce doar beneficii, atât pentru noi cât şi pentru copii copiilor noştrii.

Paza bună trece primejdia rea: Căutaţi în biblie care sunt privilegiile şi beneficiile celui neprihănit, avându-le în minte când sunteţi ispitiţi, vă veţi aminti de ce este importantă neprihănirea, şi lupta pentru păstrarea acesteia. Pentru a vă scuti de un efort, asta pentru aceia dintre voi al căror cel mai mare păcat este lenea, vă pun eu un verset..

"De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui." (Psalmii 18:24)

Aşa cum plata păcatului este moartea, neprihănirea nu rămâne nerăsplătită. Biblia ne oferă toate motivele să luptăm pentru neprihănire, căutaţi-le!   Evident, există multe alte versete, toate vă încurajează la statornicie pe cale, vă îndrumă să căutaţi neprihănirea şi să rămâneţi în acea stare de har. 

**

În încheiere: Care sunt neregularităţile din viaţa voastră? Noi nu credem că finalul lumii ar veni în 2012, dar finalul poate fi la noapte, în decursul acestei zile. Se prea poate să plecaţi, să fiţi judecaţi şi să vă pierdeţi salvarea datorită unor priorităţi greşit stabilite, a unor obiceiuri nesănătoase ori, din pricina unei inimii prost păzite. Sunteţi dispuşi să vă riscaţi salvarea, ori sunteţi dispuşi să luptaţi lupta cea bună? Dumnezeu să vă întărească, amin.