text Eseuri crestine

Naşterea unui nou gust

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: John Piper

   Cum se leagă bucuria pe care o primim de credinţa mântuitoare? Răspunsul obişnuit este că bucuria e rodul credinţei. Iar într-un anume sens şi este: "Şi Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea pe care o dă credinţa" (Romani 15.13). Deci "prin credinţă"  suntem umpluţi cu bucurie. Încrederea în promisiunile lui Dumnezeu biruieşte anxietatea şi ne umple cu pace şi bucurie. Pavel o numeşte chiar "bucuria credinţei" (Filipeni 1-25, traducere literală).

   Dar există şi un alt mod diferit, de a privi legătura dintre bucurie şi credinţă. În Evrei 11.6, autorul spune: "Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El răsplăteşte pe cei care Îl caută". Cu alte cuvinte, credinţa care Îl mulţumeşte pe Dumnezeu este încrederea că El ne va răsplăti atunci când ne îndreptăm spre El. Desigur că aceasta nu înseamnă că trebuie să fim motivaţi de lucruri materiale.

   Într-adevăr, răsplata după care tânjim este slava lui Dumnezeu Însuşi şi părtăşia desăvârşită a lui Hristos (Evrei 2.10, 3.6, 10.34, 11.26, 12.22-24, 13.5). Vom vinde totul pentru a avea comoara care se numeşte Hristos Însuşi.

   Astfel, credinţa care Îl mulţumeşte pe Dumnezeu este încredinţarea că, dacă ne întoarcem la El, vom găsi comoara atotsatisfăcătoare. Vom găsi desfătarea veşnică a sufletului nostru. Dar înţelegi tu oare ce înseamnă acest lucru? Asta înseamnă că în inimile noastre s-a întâmplat ceva, anterior actului credinţei. Înseamnă că în spatele actului credinţei plăcute lui Dumnezeu a fost creat un gust nou - un gust pentru slava lui Dumnezeu şi frumuseţea lui Hristos. Iată, o bucurie s-a născut!

   Cândva nu aveam nici o plăcere în Dumnezeu, iar Hristos nu era decât o figură istorică vagă. Lucrurile de care ne bucuram cu adevărat erau mâncarea, prieteniile, profitul, investiţiile, concediile, hobby-urile, jocurile, cititul, cumpărăturile, sportul, arta, televiziunea, călătoriile..., dar nu Dumnezeu. El era o idee - una bună chiar - şi un subiect de discuţie; dar nu era o comoară care să aducă desfătare.

   Apoi s-a întâmplat ceva miraculos. A fost ca şi cum s-ar fi deschis ochii unui orb în timpul unui răsărit de soare. Întâi, uluirea tăcută în faţa frumuseţii negrăite a sfinţeniei. Apoi, şocul şi teroarea cauzate de conştientizarea faptului că, în realitate, iubisem întunericul. Apoi, pacea liniştitoare a bucuriei produse de faptul că descoperim scopul sufletului. Căutarea a luat sfârşit. Am da orice dacă ni s-ar permite să trăim în prezenţa acestei glorii pentru totdeauna.

   Şi apoi, credinţa - încrederea că Hristos a croit o cale pentru mine, un păcătos, ca să pot trăi veşnic în glorioasa Lui părtăşie, încrederea că, dacă vin la Dumnezeu prin Hristos, El îmi va da dorinţa de a fi părtaş al sfinţeniei Sale şi de a privi slava Lui.

   Dar înainte de încredere vine dorinţa înfocată.

   Înainte de decizie vine încântarea.

   Înainte de credinţă vine descoperirea Comorii.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare
Domnul Isus ne-a oferit o imagine perfectă a “lepădării de sine” față de voia Tatălui, un principiu de bază în “uzina” lui Dumnezeu, cerându-ne să urmăm același drum în procesul de desăvârșire. Domnul... Citeste mai mult >>
Cum ne formează Dumnezeu după modelul lui Hristos
Aceasta este o continuare a postării Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus - Resurse CreștineÎn acest cadru spiritual profund, Hristos se află în centrul procesului nostru de transformare, El fiind... Citeste mai mult >>
Cele două fete…
Mă așezasem pe genunchiul clipei unei dimineți de iunie, ce-și cânta veselia în triluri de păsări. Priveam tandru spre cele două fete ale vieții mele, ce și-au dat întâlnire la o cafea pe terasa sufl... Citeste mai mult >>
Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus
O atitudine fundamentală manifestată de Domnul Isus a fost “renunțarea la Sinele Său”, un principiu ce a definit întreaga Sa existență pe pământ și care este accesibil fiecărui credincios. Dumnezeu ne... Citeste mai mult >>
(47) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
(35) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Dumnezeu și transformarea inimii omului
Modul nostru de a cunoaște oamenii se bazează pe două abordări fundamentale: prima este legată de aspectul lor fizic, iar cea de-a doua, de natură spirituală, se concentrează pe caracter și moralitate... Citeste mai mult >>
Inima închinării
INIMA ÎNCHINĂRII ÎNTREBARE: ÎNCHINARE SAU AFIRMARE? Închinare mereu va fi caracterizată de mulțumire, evlavie și frică. Închinarea este felul în care un credincios își exprimă recunoștința, adorarea... Citeste mai mult >>
Blând și smerit cu inima
Blând și smerit cu inima! Proverbe 15:13-18 „O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăc... Citeste mai mult >>
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitor
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitorI. Introducere (Ipoteza)În societatea contemporană, marcată de o viteză uluitoare a schimbărilor și de un pragmatism adesea excesiv, problema... Citeste mai mult >>