Muntii din viata mea

   Viata pare uneori un intreg urcus, sa escaladezi munti in cautarea unor munti mai inalti.

   Urcusul e greu si pare inutil cand la picioarele noastre se intinde valea care imbie la odihna si relaxare. La poalele muntelui este apa, sunt  drumuri drepte batatorite pe care nu ti e frica sa calci pentru ca sti ca nu prezinta prea multe pericole.  De ce sa urcam munti cand exista atata confort la poalele lor ??

   De ce sa nu mergem pe acelasi drum strabatut si de altii inaintea noastra ? Oricum, daca incercam altceva cu siguranta vom fi considerati ciudati, atipici si prea indrazneti pentru a fi intelesi.

   De ce sa iti croiesti carare prin locuri neumblate cand te poti furisa pe urmele altora ?

   Si totusi, am ales sa urc. Nu vreau sa fiu o simpla figuranta intr-o lume de papusi cu suras  prestabilit. Stiu ca sus pe munte este aer curat, apa pura si atat de multe necunoscute care ma asteapta. Sunt si pericole, vor fi si caderi, dar valea e cel mai jos loc posibil si chiar trei pasi pe stanca muntelui fac mai mult decat sa raman  prizoniera confortului.

   Muntele are regulile lui, pe care trebuie sa le invat din mers, iar fiecare cadere e insotita de o invatatura. Fiecare succes e greu , poate si pentru ca nu ai cu cine il imparti, si continui sa urci in descoperirea unui nou vis, a unei noi stanci, al unei alte trepte.

   Doar sus pe munte vezi cat de mici sunt toate in jurul tau. Valea in care obisnuiai sa locuiesti si ti se parea nemarginita, e un bob mic de nisip intr-o mare imensitate de alte vai.

   Tot ce am trait inainte nu mi se pare la fel de important pentru ca ceea ce am castigat  sau am pierdut rămîne acolo, jos intr-o alta viata cu altfel de reguli.  Abia ajunsa in varf  pot vedea cat de mare este lumea şi ce orizonturi largi se afla dincolo de mine.

   Odata ajunsa sus, am cucerit muntele, am cucerit libertatea de a alege si fiecare pas m-a dus mai aproape de o intelegere diferita a vietii.

   Nu mai cred in reguli sau oameni care arata cu degetul in tot ce e diferit. 

   Prefer sa descopar intelepciunea izvorata din trairea propriilor alegeri si consecinte. Am invins uriasii din viata mea si las in urma cioburile unui trecut deformat de perceptii si oameni.

   Raman eu si urmatorul munte ce ma imbie sa-i descopar unicitatea.