Mukhobero Shivachi Wepukhulu, mândria Spitalului

Un caz ieșit din comun, întâmplat la Spitalul Național Kenyatta din Nairobi, Kenia. Bolnavii internați în secția de Urgențe mureau inexplicabil cu toții duminica, indiferent cât de gravă le era situația și asta cam pe la ora unsprezece dimineața, după vizita medicului de gardă în timpul week-end-ului.

Fenomenul i-a pus pe gânduri atât pe doctori cât și opinia publică pe măsură ce informația s-a răspândit; unii gândindu-se serios la o explicație în care puteri supranaturale ar fi putut fi implicate. Nimeni nu înțelegea de ce la ora unsprezece dimineața ”Doamna cu Coasa” trecea cu regularitate pe acolo. Așa că s-a apelat la un grup de experți, incluzând o echipă de specialiști de la Makerere Medical School, ca să vină și să investigheze cauza deceselor suspicioase.

Duminica următoare, înainte de fatidica oră, doctorii și asistentele așteptau afară plini de nerăbdare să afle ce fenomenen extraordinar era implicat în morții de la sectorul Urgențe. Unii țineau în mîini tot felul de cruci, cărticele de rugăciune și alte obiecte sfințite ca să fie ocrotiți de spiritele ce cu siguranță bântuiau pe acolo. Și a venit și ora unsprezece (trecute fix) și iată ce s-a întâmplat:

Mukhobero Shivachi Wepukhulu, bărbatul care era angajat cu jumătate de normă pe post de ”femeie de serviciu”, a intrat pe ușă ca să facă curățenie. S-a dus fără ezitare la singura priză din preajmă și a debranșat aparatura de respirat la care erau racordați toți bolnavii pentru a-și cupla el aspiratorul de praf. După care a început să-și facă treaba cu conștiinciozitate, aspirând praful și hârtiile de pe jos…

În rutina programelor bisericilor noastre cu ora instructorilor-ora de rugăciune-școală biblică-anunțurile de la ora 11-cor-rugăciune-strangerea darurilor-predică-cor-cântare finală-eventual repetiție de cor, toate standardizate și aspetizate pentru ca sa nu tușească cei din ”Biserica-Spital”, se prea poate că debranșăm ”respiratorul”. Și asta pentru ca să ne facem noi datoria cu aspiratorul. Nu vedem bolnavii pentru că ne uităm după hârtii să le huuupt... aspirăm. Și nu auzim bolnavii pentru că bâzâie rutina… Apoi stingem lumina și plecăm pentru a reveni săptămâna viitoare ca să facem exact același lucru. Iar între timp bolnavii...

Pe când vizitam familia din România am fost plăcut surprins de inițiativa unui pastor de a strânge în acea zi binecuvântată pe membrii din bisericile acelui district în natură, la marginea pădurii. Era august, cald și în afară de mine păcătosul, toți erau în costume de stofă (bărbații) și rochii ceremonioase (femeile). Programul s-a desfășurat exact ca în biserică. Am fost invitat să vorbesc cu specificația că trebuie să-mi pun o haină peste cămașa mea albastră că nu sunt în America unde… (comentarii-comentarii). S-a găsit și haină. Și am vrut ca în loc de predică tipică să țin un seminar bazat pe Ioan 11 – învierea lui Lazăr. Cu întrebări, comentarii, experiențe personale.

A fost greu la început pentru că oamenii nu s-au așteptat să participe activ. Dar a mers din ce în ce mai bine până când cineva s-a simțit dator să atragă atenția că la predică nu se comentează și că oricum trebuie să încheiem deoarece este ora doisprezece fără zece. După cor-cântare-rugăciune, a venit la mine și mi-a zis: - ” M-ai dezamăgit, așteptam să aud o predică”.

- ”N-ai ascultat predică aseară? Și după amiaza asta nu tot predică? Și săptămână după sătămână predici și parapredici? ”

- ”Știi tu ce vreau să zic. Ai dat tot programul peste cap. Nici haină nu ai avut…”

Și a plecat dezamăgit. Sunt sigur că i-a trecut of-of-oful săptămâna următare odată cu revenirea la programul normal de aspirat indoor. Pentru el și alții ca el, o să repet mecanismul care-l satisface și îi asigură un loc de muncă chiar și ”part-time”:

1) aduci aspiratorul de praf/gunoaie/inițiative personale, lângă sursa de putere,

2) debranșezi bolnavii de sursă,

3) branșezi propriul tău mecanism care te face util,

4) vâjjjj - te apuci de curățenie.

Deoarece, urmărind logica acestui exercițiu de rutină, aceasta ar fi treaba principală a celor care lucreazaă în Biserica-Spital: să facă curățenie. Și să (te) curețe. Iar unii sunt puși pe treabă serios...

Sunt mult prea mulți Mukhobero Shivachi Wepukhulu in bisericile noastre, puși să facă medicină de asta cu mătura și aspiratorul.

 (Articol apărut inițial pe site-ul Majesty.ro. Alte materiale de Ovidiu Rădulescu gasiți la  w . w . w . ovidiuradulescu . com)