Moaște, conceptul ortodox în lumina Adevărului Bibliei

Moaște, conceptul ortodox în lumina Adevărului Bibliei

În creștinismul în mijlocul căruia trăim noi astăzi, domnește credința în cultul moaștelor.
Ce sunt moaștele?
Moaștele sunt rămășițe trupești ale unor oameni declarați de biserica sfinți. Aceste moaște care sunt păstrate în diferite biserici și în special în mănăstiri, sunt declarate ca făcătoare de minuni.
Observam în vremea noastră, când cunoștințele au crescut, când Biblia răspândită pretutindeni este citită de foarte mulți oameni, că credința în moaște ca făcătoare de minuni sau obiect de închinare, este mai dezvoltată decât în vremea când oamenii nu aveau o cultura biblică.
Cu referire la Noul Testament, ei folosesc anumite idei din diferite texte, care practic nu au nici o legătură cu moaștele.
Iată câteva dintre cele mai importante argumente teologice pe care se bazează Biserica Ortodoxă:
1. Trupul sfinților este templul lui Dumnezeu: vezi 1Cor 6:19-20. În concluzie, trupurile au rămas sfinte și după ce s-au despărțit de suflet.
2. Trebuie să avem respect pentru osemintele strămoșilor.
Argument: luarea oaselor lui Iosif din Egipt!
3. Trupul sfinților este purtător de viață. Așa cum a fost cinstit trupul Mântuitorului, așa este și al sfinților. În epoca apostolilor nu numai trupurile erau sfinte, dar și hainele erau sfinte.
Și moaștele, ca și cultul Mariei, au fost introduse în creștinism după anul 400, oficializându-se abia prin anul 700.

Ce ne învață Biblia despre moaște ?

1. Este idolatrie!
Exod 20:2-5: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,”
Ps 88:10: „Oare pentru morți faci Tu minuni? Sau se scoalã morții sã Te laude? -”
2. Dacă cei vii nu pot mijloci între om și Dumnezeu, cu atât mai mult cei morți nu pot face aceasta.
3. Rămășițele pământești trebuie puse acolo unde le este locul! (Adica in pamant)
Eclesiast. 3:20: „Toate merg la un loc; toate au fost fãcute din țãrînã, și toate se întorc în țãrînã.”
1Cor 15:35-42: „Dar va zice cineva: „Cum învie morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?” Nebun ce eşti! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi. Şi când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânţă. Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor. Tot aşa, sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pământeşti. Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea. Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire;”
4. Toți morții trebuie îngropați
5. Cei ce se atingeau de cadavre erau socotiți necurați. Tot asa este si cu cei ce se ating de moaște.
Numeri 19:11-13: „Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de şapte zile. Să se cureţe cu apa aceasta a treia zi şi a şaptea zi şi va fi curat; dar dacă nu se curăţă a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi curat. Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţa, pângăreşte Cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s-a stropit peste el apa de curăţare, este necurat, şi necurăţia lui este încă peste el.”
Simion Ioanăș

Puteți citi materialul și aici.