Misiune îndeplinită

Exista o modalitate foarte simplă de a distruge Biserica creştină. Mă mir că demonii comunişti şi alţii ca ei nu au găsit-o la timp, iar până la urmă "Piatra din capul unghiului" i-a zdrobit. De fapt, nu au găsit-o pentru că nu există practic, ci doar teoretic. Această modalitate de a distruge creştinismul este să scoţi pur şi simplu ÎNVIEREA din învăţătura creştina şi aceasta se va prăbuşi.

DAR ÎNVIEREA NU POATE FI SCOASă. În a 50-a zi după înviere, s-a născut Biserica lui Cristos, prin pogorârea Duhului Sfânt, iar Biserica proaspăt născută şi-a început misiunea. În a 40-a zi după înviere, Cristos S-a înălţat la cer. În termenii belicoşi ai zilelor noastre, am putea spune: Cristos S-a întors la "bază" cu raportul "MISIUNE ÎNDEPLINITă". În timpul acestei misiuni unice în istoria universului, s-a întâmplat un fenomen extrem de ciudat. "Misionarul" Isus Cristos a murit, ucis de cohortele păgâne, dar a fost înviat de puterea lui Dumnezeu.

Raportat la acel moment, absolut toate sistemele de gândire s-au resetat, s-au blocat. Nimeni n-a mai operat până atunci cu acest fenomen tulburător: ÎNVIEREA. Taina lui Dumnezeu, ţinută ascunsă de veacuri, s-a descoperit în toată strălucirea: omului i se oferă iertarea în mod gratuit, prin moartea Dumnezeului său în locul lui. De data aceasta nu se poate spune: "Regele a murit. Trăiască regele!", ci se poate spune: "Regele a murit ca să trăiască supuşii!". Este extraordinar câtă dragoste, câtă iubire ne-a arătat Dumnezeu. Tot în acest moment, "Casa lui Dumnezeu trece de la faza de popor pus deoparte, la cea de instituţie internaţională" (H.H.Halley)

Ca să înţelegem mai bine puterea care a dezlănţuit naşterea şi dezvoltarea formidabilă a Bisericii creştine, trebuie să-L cunoaştem pe Dumnezeu în mod personal, prin Duhul Sfânt. Apoi, ca să înţelegem cum au putut apostolii - iniţial nişte laşi şi nişte fricoşi - să ducă mesajul Evangheliei chiar cu preţul vieţii lor, trebuie să înţelegem ÎNVIEREA. Beni Fărăgău dădea un exemplu interesant.

Gândeşte-te că tocmai l-ai dus la cimitir pe unul dintre cei mai buni prieteni ai tăi. În zilele care urmează îţi vin în minte imagini legate de clipele petrecute împreună. A treia zi, te trezeşti cu prietenul tău că apare la uşa ta. Te freci la ochi şi îţi dai palme ca să înţelegi ce se întâmplă. Prietenul, înţelegându-ţi nedumerirea, îţi spune: "Pace ţie. Eu sunt!"

Acest exemplu mă ajuta să înţeleg curajul şi fermitatea ucenicilor în răspândirea Evangheliei şi lărgirea Împărăţiei. Ei au devenit "nebuni pentru Cristos" deoarece L-au văzut cu ochii lor pe ÎNVIATUL LOR REGE. Din acel moment şi-au aruncat la gunoi toate planurile vieţii lor, afacerile lor, filozofiile lor. Au fost gata să jertfească totul pentru Cel care S-a jertfit pe Sine în locul lor.

Despre mine şi despre tine ce se poate spune? Oare de ce nu suntem şi noi "nebuni pentru Cristos?" Oare nu L-am văzut noi pe El înviat? Atunci de ce este mai importantă pentru mine cariera mea, sau acceptarea din partea lumii, banii, afacerile? De ce mai există aroganţă, poate chiar ură şi dispreţ, faţă de soţul sau soţia mea, părinţii mei, aproapele meu? Degeaba fac istorie pe pământ, dacă nu fac istorie în cer. Îl iubeşti tu şi cu mine pe Cristos din toată inima? Din toată inima!? Dacă da, Dumnezeu Însuşi spune prin proorocul Zaharia 13:6 "Dacă-L va întreba cineva: 'De unde vin aceste răni, pe care le ai la mâini?' El va răspunde: 'În casa celor ce mă iubeau le-a primit'"… Ce primeşte El în casa mea şi a ta?

Dacă acum 2000 de ani a avut loc un sfârşit şi un început, prin înălţarea Mântuitorului la cer şi pogorârea Duhului Sfânt, acum aşteptăm "un cer nou şi un pământ nou, în care va domni neprihănirea". Acum aşteptăm un alt sfârşit: sfârşitul misiunii Bisericii - şi o altă coborâre: revenirea Domnului Isus Cristos pe norii cerului, ca Judecător. Acum aşteptăm o altă înălţare - înălţarea la cer a Bisericii. DAR, Biserica suntem noi, eu şi cu tine. Când ne vom prezenta "la bază", în faţa Tatălui, vom putea raporta şi noi: "MISIUNE ÎNDEPLINITă"? Sau habar n-am avut care a fost misiunea noastră pe acest pământ?…

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu "pentru taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile… şi anume: CRISTOS ÎN VOI, NăDEJDEA SLAVEI."

Ioan Ciobota
Radio Vocea Evangheliei - Timişoara