Mesajul de la cruce. Ce legătură are asta cu mine?

Aţi avea curajul să mergeţi cu mine la Golgota? Este dealul din faţa porţilor oraşului Ierusalim. Pe acest deal nu se mai fac glume. Nu se mai spun vorbe de două parale. Pe acest deal nici măcar filozofii nu mai au nimic de spus. Nici locuitorii din oraş nu mai au nici o plăcere să meargă acolo, iar esteticienii îl ocolesc. De ce? Pentru că pe acest deal se moare - se moare crunt.

Dar dacă aţi avea curajul să vă opriţi odată şi să-L priviţi pe Cel răstignit această atât de cumplită suferinţă -, atunci vi s-ar transmite de la cruce unul dintre cele mai cutremurătoare mesaje care pot fi auzite în această lume. Nenorocirea pe care o vedeţi aici la Golgota este aceea a unei lumi întregi pe care Dumnezeul cel Viu a pus-o pe umerii Fiului Său.

Priviţi mâinile. Mâinile care sunt pironite aici, sunt mâinile unei lumi întregi. Îmi pare ca şi cum, în ceasul acela al Golgotei, Dumnezeul cel Viu ar fi luat mâinile murdare ale unei lumi întregi, împreună cu blestemul care stătea asupra lor, şi ar fi spus: "Fiul Meu, poartă Tu blestemul unei lumi întregi, ia Tu toate astea în mâinile Tale!"

Nu aveţi nimic care să vă fi mânjit mâinile şi de care aţi vrea să scăpaţi? Doar ştiţi bine câte se pot face cu mâinile! Cu ele se încarcă arme, se ţinteşte şi se percutează. Cu mâinile sunt seduse trupurile şi tot cu ele se distruge embrionul din pântecele mamei. Cu mâinile sunt scrise scrisori care mai bine n-ar fi fost niciodată scrise. Cu mâinile se fac lucruri la care, după aceea, n-am vrea să ne mai gândim niciodată...

Un om temător de Dumnezeu spunea odată: "Mâinile, atât ale mele cât şi ale dumneavoastra.; poartă o taină a fiecăruia." Îmi permiteţi atunci să vă întreb: Ce se va alege de mâinile murdare ale omenirii?

Ce se va întâmpla cu mâinile unei lumi care merge spre ziua judecăţii de apoi, dacă n-ar fi nimeni care să ne spele aceste mâini?

În ceasul de la Golgota, Dumnezeul cel Viu a transmis asupra mâinilor nevinovate ale Fiului Său blestemul tuturor oamenilor, iar Fiul a purtat blestemul mâinilor, murdare din est şi din vest, din nord şi din sud, ale celor vârstnici şi ale celor tineri.

Atunci mâinile fără vină ale Domnului Isus au fost pironite pe lemnul crucii, în locul mâinilor vinovate ale unei omeniri pierdute.

Dar mâinile dvs. şi ale mele nu au fost atinse. Acesta este mesajul de la cruce.

Priviţi picioarele Celui răstignit, picioare care au umblat făcând numai bine; acum, ele sunt pironite în locul picioarelor vinovate ale unei lumi pierdute. Nu este aici nimic din neliniştea care sălăşluieşte în noi şi care ne-a purtat în nopţi de care nu mai vrem să ne amintim vreodată.

Nu aveţi în urma dumneavoastra căi la care nici nu vreţi să vă mai gândiţi? N-aţi experimentat şi dumneavoastra ce se întâmplă cu omul care trăieşte în plăceri şi astfel, încă înainte de a intra bine în viaţă, a şi ruinat-o? Câţi dintre noi nu vor să se mai gândească la anumite căi pe care au mers, fiindcă li se cere să nu se mai gândească la ele: ei nici nu vor să mai recunoască măcar că au umblat pe nişte căi pe care, cel mai bine, n-ar fi umblat niciodată...

Însă Dumnezeul cel Viu, Creatorul universului, a luat neliniştea lumii întregi, a adunat vina căilor greşite ale întregii omeniri şi le-a pus asupra picioarelor Fiului Său, lăsând ca EI să poarte blestemul din pricina căilor noastre vinovate.

Astfel, picioarele Sale nevinovate au fost pironite pe lemnul crucii, acolo unde era locul picioarelor noastre vinovate.

Dar picioarele dvs. nu au fost lovite. Acesta este mesajul de la cruce.

Şi trupul? Priviţi trupul acesta biciuit.

Am văzut o emisiune în care erau arătate trupuri ale prizonierilor din lagărele de concentrare, iar la scurt timp după aceea, alte imagini cu trupuri mutilate din Vietnam. Este neînchipuit de groaznic ce se poate face cu trupul omului...

Câţi oare n-au trăit asemenea momente, când trupurile lor sau ale altora au fost sfâşiate şi sfârtecate?

Dar iată că Dumnezeul cel Viu a luat blestemele trupurilor omeneşti şi le-a trecut asupra Fiului Său când a fost răstignit pe cruce, fiindcă oamenii nu aveau nici o altă posibilitate de a scăpa de blestemele trupurilor lor.

Şi acest trup al Domnului Isus a fost biciuit crunt.

Dar trupul dvs. nu a fost atins. Aşa este mesajul de la cruce.

Şi capul? Sediul acesta al raţiunii şi inteligenţei umane? Nu vi se întâmplă şi dumneavoastra să fiţi uneori atât de mândri de gândurile care vă trec prin minte? Gânduri care mai bine le-am înăbuşi, dacă am putea...

Ura - are şi ea legătură cu gândurile noastre.

Patima - are şi ea ceva comun cu gândirea noastră.

Dorinţa de a uita, deoarece nu mai putem suporta - are şi ea ceva comun cu gândurile noastre.

Înainte de a porni la război, sunt concepute bombele. Înainte de a corupe pe cineva, gândim ispita. Înainte de a face anumite lucruri precise pentru înlăturarea cuiva, trebuie întâi pus la cale totul.

Cândva, Dumnezeul cel Viu a luat toate gândurile omenirii, tot blestemul care apăsa asupra noastră, tot ceea ce a fost gândit vreodată şi se va mai gândi, şi a făcut să treacă în întregime asupra capului Fiului Său.

Şi capul Domnului Isus a fost încununat cu o coroană de spini.

Dar capul dvs. nu a fost atins. Acesta este mesajul de la cruce.

Când cineva nu mai poate pricepe ce mai oferă lumea aceasta în privinţa dragostei şi uneori putem fi într-adevăr disperaţi - sau când cineva spune: "Nu mai ştiu dacă există un Dumnezeu care să se intereseze cu adevărat de mine", aş dori să merg cu el în clipa aceea la Golgota, să-l pun în faţa Domnului Isus crucificat şi să-i spun: "Priveşte, atât de mult te-a iubit Dumnezeul cel Viu, că a pus toate nenorocirile tale asupra Fiului Său, pentru ca tu să ai un loc unde să-ţi depui toată povara acestor nenorociri." Acesta este mesajul de la cruce.

K. Vollmer