Mărturii… Mărturii…

Cercetând de-a lungul anilor experienţa unor oameni care au apelat la versete biblice pentru a le folosi în viata lor personală, am găsit şi alte câteva cazuri interesante, ce au fost relatate de către Dr. Norman Vincent Peale (1898 – 1993) în cartea sa “The Power of Positive Thinking” (Puterea gândirii pozitive), best-seller apărut în anul 1952,  tradus în 42 de limbi şi vândut în peste 20 de milioane de exemplare. Se pare că lucrarea este una de referinţă în literatura americană, de vreme ce este menţionată în prestigioasa  “Literature in America/ An Illustrated History” (publicată în limba română cu  titlul: O istorie a literaturii americane) de Peter Conn.

Din multitudinea de exemple oferite, semnificativ rămâne momentul descoperirii puterii unui verset de către însuşi autorul cărţii, verset pe care l-a aplicat cu succes şi consecvenţă în viaţa sa:

La începutul carierei sale, autorul, ce este considerat precursor al metodei gândirii pozitive, cu toate ca era doar un proaspat absolvent şi fără experienţă pastorală, i se încredinţează o parohie într-un prestigios oraş universitar. Printre enoriaşi se aflau elite ale intelectualităţii americane. Pentru a face faţă exigenţelor şi pentru a se dovedi la înalţime, s-a pus să muncească pe rupte, ajungând ca în final să se surmeneze. Capotând, a cerut sfatul unuia dintre profesorii lui, care îi era şi un bun prieten, şi acesta i-a prescris un remediu inedit, ce pe atunci l-a surprins. Profesorul i-a înmânat o Biblie şi l-a pus sa citească versetele 28-31 din capitolul 40 al cărţii profetului Isaia:

"Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tarie celui obosit şi măreste puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii, aleargă si nu obosesc, umblă şi nu ostenesc”.

Tânărul pastor nu numai că s-a vindecat de oboseală, dar de atunci nu i-a lipsit niciodata energia. Ulterior, formula a fost recomandată călduros la mii de persoane care sufereau de oboseală cronică. Se mai citează şi alte cazuri, printre care şi cazul unui sportiv de performanţă, care, atunci când se simţea doborât de oboseală, invoca versetul respectiv, cu rezultate remarcabile. Ca prin minune, se simţea în formă şi dispunea de atâta energie, încât nu numai putea să termine cu bine competiţiile, dar putea "să dea şi la vecini”.

Un alt verset preferat de autor este luat din Epistola către Filipeni 4:13:  “Pot totul în Hristos, Care mă întăreşte“. Se citeaza cazurile unor oameni care sufereau de depresie şi care s-au vindecat miraculos.

În urma acestor dovezi, autorul ajunge la concluzia că versetele dispun de o mare putere terapeutică:

“Aplicaţi – scrie el – o metoda autosugestivă, care constă în a repeta cu glas tare cuvinte liniştitoare. Cuvintele au mare putere, este suficient să le rostiţi pentru a şi declanşa forţa lor de sugestie”.

Evident, aşa cum a dovedit şi psihologia modernă, cuvintele au o mare putere de sugestie, dar cuvintele Scripturii poseda, înainte de toate, o putere mai importantă, o forţă nebănuită conferită de Duhul Sfânt, care, asemenea vântului, “suflă încotro vrea şi-I auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge” (Ioan 3:8).  Şi nu numai unde voieşte, ci şi cum voieşte El. Evident, puterea pe care o are Sfânta Scriptură este transferată credinciosului poate nu printr-un mecanism de autosugestie, de tip Émile Coué - “Din toate punctele de vedere, zi de zi, mă simt din ce în ce mai bine”, aşa cum crede autorul, ci printr-un mecanism supranatural, dumnezeiesc, minunat, nebănuit, şi mai ales nepătruns, aşa cum s-a dovedit în numeroase cazuri. “Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă”. Într-adevăr, priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.