Mai presus de puterea umană

Există anumite situații în viață prin care  atunci când trecem simțim la un moment dat că puterea noastră de a face față anumitor probleme pur și simplu se epuizează, ajunge la limită. Simțim în acele momente că nu mai putem lupta pentru a merge mai departe. Fiecare om are problemele lui, iar chiar dacă uneori ne luptăm cu aceleași probleme ca și alții, fiecare dintre noi reacționăm diferit, pentru că fiecare om este un unicat. Tot mai mult în ultimul timp văd și aud drame ce inundă viețile oamenilor, precum boli, dureri fizice, sau sufletești. Sunt oameni ce muncesc muncă brută cu durere zi de zi și nu se pot opri pentru a se trata pentru că de moment pentru ei ar însemna dezastru material. Au membrii ai familiei în spate ce sunt întreținuți de ei așa că ei trebuie să continuie zi de zi cu munca lor. Elie Wiesel spunea că unii oameni călătoresc prin viață cu suferințele lor tainice neștiute de nimeni iar suferința devine un tovarăș de drum nedorit.

Dramele umane pot îmbrăca atâtea forme precum consecințele divorțului sau a pierderii prin moarte a partenerului de viață, lipsă de perspective materiale, pentru prezent și viitor. Ori mergi la medic și constați că ai cancer și simți atunci că toată puterea ta de a face față unei asemenea situații este foarte slabă. Ba mai mult te prăbușești sub greutatea descurajării ce îți împovărează sufletul. De asemenea uneori mari eșecuri spirituale rod precum cancerul puterile vitale ale sufletului. Dar ca să fiu și mai clar uneori anumite dependențe subjugă cu cruzime ființa umană, despovărând-o de tot ce e frumos și nobil.

Cei de făcut atunci când puterea umană este la limită? Când simțim că cu greu am dus povara zilei de astăzi iar mâine știm că vor veni probleme mult mai mari și pur și simplu stăm în fața lor și suntem pe deplin conștienți că sunt prea mari pentru puterea și capacitatea noastră de a le rezolva și gestiona. Iar acel gând sinistru al  dezastrului iminent ne înfășoară cu rapiditate tăiendu-ne orice firicel de speranță ce mai pulsează în ființa noastră. În astfel de situații există în opinia mea doar două alternative fie să ne prăbușim sub greutatea poverilor sau să ridicăm ochii spre ceruri înălțând o rugăciune spre tronul Celui Veșnic.

Doresc în cadrul acestui articol să pătrund în inima câtorva versete din cartea profetului Zaharia. Am convingerea că aprofundarea acestor gânduri inspirate va aduce tuturor celor suferinzi, speranță și putere pentru a sta în picioare și a rezolva situații dificile. Dar mai presus de orice, puterea lui Iisus Hristos se va pogorâ în ființele celor extenuați și slăbiți oferindu-le noi puteri de a lupta până la capăt. Iar uneori în funcție de fiecare persoană și de planul  lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi pot veni mari izbăviri din partea cerului. Încât uneori stai în fața a ceea ce Dumnezeu a făcut pentru tine și nu îți vine să crezi că lucruri atât de minunate au fost făcute doar pentru tine. ,,Când a adus Domnul înapoi pe prinșii de război ai Sionului, parcă visam. Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, și limba de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: ,,Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!” Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi, și de aceea suntem plini de bucurie. ( Psalmul 126-1;3 )

În cartea profetului Zaharia stă scris: ,,Atunci el a luat din nou cuvântul și mi-a zis: ,,Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, și sună astfel: ,,Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor! Cine ești tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc șes. El va pune piatra cea mai însemnată în vârful templului, în mijlocul strigătelor de: ,,Îndurare, îndurare cu ea!” Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Mâinile lui Zorobabel au întemeiat casa aceasta, și tot mâinile lui o vor și isprăvi; și veți ști că Domnul oștirilor m-a trimis la voi. Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?” ( Zaharia 4;6,7,10. )

Pe timpul profetului Zaharia conducătorul spiritual al națiunii iudaice era marele preot Iosua despre care ni se spune în capitolul 3 al acestei cărți. Însă din punct de vedere administrativ și politic cel puțin pentru o vreme conducătorul iudeilor a fost Zorobabel. Circumstanțele cu care el și iudeii de atunci se confruntau erau destul de grele. De curând întorși din exilul babilonian erau angrenați la rezidirea Ierusalimului și a templului. Aveau piedici din toate părțile iar uneori aveau impresia că începuturile lor erau foarte slabe. Resursele ce le aveau se epuizau repede și de asemenea puterea lor umană slăbea pe zi ce trecea. Iar Zorobabel se clătina sub povara responsabilității cu care fusese onorat.

Însă prin profetul Zaharia Dumnezeu i-a trimis un mesaj lui și ziditorilor de atunci. Acel mesaj era încununat cu acele minunate cuvinte: ,,Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie ci prin Duhul Meu...” Erau cuvinte de speranță pentru lucrătorii îngreunați de povara acelei mărețe lucrări. Prin imensa putere a lui Dumnezeu ei au putut termina rezidirea Ierusalimului și a templului. Iar atunci când templul a fost terminat unii dintre iudei se bucurau foarte mult, în schimb alții mai în vârstă plângeau pentru că văzuseră grandețea primului templu, cel construit de Solomon, și li se părea că cel de-al doilea era mult inferior primului. Însă Dumnezeu în acel context le transmite un alt mesaj spunându-le că slava celui de-al doilea templu va fi mai mare ca a primului.

Acel mesaj i-a surprins pe unii dintre iudei, neînțelegând ce adevăr spiritual dorea să le transmită Dumnezeu. Însă la timpul hotărât de providența divină atunci când Iisus din Nazaret ce era și este Dumnezeu în mod deplin, și om în mod deplin, a intrat în acel templu predicând și vindecând cu adevărat în acel moment slava celui de-al doilea templu era mai mare ca a primului. Un pictor a pictat un tablou interesant ce arăta planeta pământ așa cum se vede în univers. Iar într-un loc pe pământ în tabloul lui se văd oameni plecați în rugăciune, iar undeva deasupra planetei noastre in universul vast era pictat Iisus Hristos îmbrăcat în acele  impresionante veșminte cu care  se îmbrăca marele preot în vremurile biblice. Adevărul pe care pictorul dorea să ni-l transmită prin acel tablou, este faptul că nu suntem singuri în univers și că rugăciunile noastre sunt ascultate de Cineva care este Infinit în înțelepciune și ne va trimite ajutorul de care avem nevoie la vremea potrivită.

Acelaș adevăr ni-l transmite și apostolul Pavel în următoarele versete  din cartea Evrei: ,,Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot  care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentruca să fim ajutați la vreme de nevoie. ( Evrei 4;14,15,16. )

Există o promisiune divină pe care apostolul Pavel tot în aceași carte Evrei, o redă și anume: ,,...căci El însuș a zis: ,,Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” ( Evrei 13-5 ) Aici i se promite fiecărui om ce își pune încrederea în Dumnezeu că nu va fi abandonat în fața bătăliilor vieții, indiferent cât de mari sunt furtunile ce vin peste el. Sau chiar dacă prietenii îngroziți de necazurile prin care uneori trecem ne vor abandona, ori poate că au făcut tot ce au putut ca oameni si simt că ei nu  pot face mai mult. Însă aici ni se promite că Dumnezeu nu va abandona ființa umană împovărată de probleme, ci prezența tainică, nevăzută, a Divinității se va coborâ în viața și inima celui îndurerat și încercat la extrem, atingându-i în mod delicat inima și înviorându-l pentru a putea merge înainte purtând bătăliile vieții de care orice om are parte.

Mesajul ce se desprinde din aceste câteva gânduri din cartea profetului Zaharia pe care le-am consemnat în cadrul acestui articol este un mesaj de speranță pentru toți cei lipsiți de un orizont luminos în această viață. Vestea bună este că în mijlocul problemelor, atunci când omul apăsat de greutăți numai vede decât dezastrul iminent,  puterea infinită a lui Dumnezeu poate aduce vindecare și deschide un nou drum pe care se poate pășii ca pe timpurile lui Moise când Dumnezeu a oferit poporului asuprit și urmărit de Faraon un drum prin mijlocul Mării Roșii.

Oare atunci când dureri și probleme ne inundă viața și sufletul de ce să ne prăbușim sub greutatea lor? Putem avea parte dacă dorim de izbăvire și mângâiere divină. Apostolul Pavel ne redă atât de frumos acest adevăr încât eu personal rămân mut de uimire în fața imaginii lui Dumnezeu pe care apostolul ne-o conturează în următoarele versete: ,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe ceice se află în vreun necaz! ( 2 Corinteni 1; 3-5 ) Putem contempla în mijlocul necazurilor ce uneori ne lovesc, acest tablou ce ne este conturat în aceste versete biblice. În care Dumnezeu ne este înfățișat ca cel ce ne mângâie și alină durerile noastre.  De asemenea când nenorocirle vin peste noi să medităm la promisiunile ce le găsim din abundență în Cartea Cărților și să cerem ajutor Celui ce este Infinit în înțelepciune și ne poate oferi ajutor la vreme de nevoie.