Mai mult decat un decembrie inzapezit

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Ligia Trinca

E Decembrie.

Azi, cutreierând aleea ce duce spre biserică, îmi hrăneam privirea cu decorul magazinelor aranjate de sărbătoare.

Tot felul de globuri, de toate formele şi culorile, atârnau pe geamurile curate. Lumini şi lumânări, moşi crăciuni râzând şi oameni de zăpadă, cadouri frumos aranjate, flori de hârtie creponată aşteptau lipite de cristal, să le acorde trecătorii atenţie.

O imagine ruptă dintr-o poveste.

In interiorul magazinelor, oamenii cumpărau deja cadouri.

In timp ce-mi alergau paşii printre culorile şi farmecul sărbătorii, ochii s-au izbit de cel mai frumos brad împodobit. Era enorm şi de un verde senin, aranjat cu figurine şi globuri transparente, beteală de catifea aurie cu fire roşii, ţesute cu măiestrie.

Era deosebit de frumos.

Pentru o clipă am avut impresia că toată esenţa Crăciunului stă ascunsă în acele globuri transparente.

Mi-am venit în fire întrebându-mă, cu ce scop toate aceste pregătiri?

A început în surdină, ceva mai departe de impresionantul brad luminat, un cor de copii să cânte bine cunoscutul colind "O, Noapte Prea Sfinţită". (versiunea în limba spaniolă, "Noche de Paz!")

Toată lumea se pregătea pentru marele eveniment: Crăciunul.

Cadouri, mese încărcate, cină în familie, brad, colind, zâmbete si râsete, Crăciunul!

Această sărbătoare opreşte, până şi cele mai crâncene războaie.

Timp de câteva zile, lumea respiră o pace visată de-a lungul anului. Acea pace care o vor simţi din nou abia la următorul Crăciun.

E sărbătoarea care uneşte marginile pământului.

Toţi pământenii sărbătoresc, se reîntalnesc familiile, părinţii şi copiii, nepoţii şi bunicii, ea restrânge vechile prietenii pierdute pe drum de-a lungul anului ce acum se sting.

Cred că sunt singurele momente din an în care toţi oamenii arată milă si dragoste faţă de orfani, bătrâni singuratici, văduve sau bolnavi.

Doamne, dă-ne un Crăciun în fiecare zi, ca să nu mai uităm de cei ce au nevoie de ajutorul nostru, să nu închidem dragostea în sertarul inimii, să nu mai agăţăm în cui mila şi bunătatea până la Crăciunul viitor, să nu încetăm să ne bucurăm de cei dragi în fiecare zi.

Si te mai rog, Stăpâne, să ne schimbi gândirea, să regretăm ce-am greşit şi să nu greşim din nou, să nu mai judecăm pe alţii absolvindu-ne pe noi înşine, învaţă-ne că nu contează ce ai în viaţă ci pe cine ai, adu-ne din nou îngenuncheaţi la Ieslea Ta, acum!

Salvatorule, mulţi au uitat, împleticiţi fiind cu pregătiri, brazi şi cadouri, de adevăratul sens al acestei sărbători.

Mulţi au uitat că de Crăciun, e ziua Ta!

Azi, puţini se mai gândesc ce cadou să-ţi ofere, puţini mai împodobesc sufletul lor într-o iesle pentru Tine şi mult mai puţini îşi împachetează inima, cadou, pentru a o îngenunchea la picioarele Tale!

Minunea ce s-a născut odată cu Tine dăinuieşte şi astăzi: pacea, iubirea şi bunătatea îmbracă pămantul pentru câteva momente, unind un capăt cu altul al acestuia, un continent cu alt continent, o ţară cu o alta ţară, un oraş cu alt oraş, un suflet cu alt suflet.

Isuse, de Crăciun, să oferi din parfumul fericirii naşterii Tale, tuturor celor care tânjesc după o minune, minunea din Tine!

Te mai rog să ne faci pe fiecare o stea strălucitoare care să conducă suflete la Lumina-ţi Divină! Să devii Tu sursa luminii noastre!

Să ne amintim cu fiecare zi, cu fiecare Crăciun, scopul naşterii Tale, să presari pacea, să torni bucuria şi să îmbraci cu sperantă lumea noastră tristă.

Naşterea Ta a marcat începutul.

Tu eşti singurul copil care atunci când s-a născut, a schimbat calendarele lumii şi a împărţit timpul în două.

Tu, ai unit pămantul dar şi omenirea cu Cerul!

Doamne, ajută-ne să trăim în fiecare zi minunea de a fi parte din Planul Tău!

Fă-ne vrednici de împărăţia Cerurilor, sculptând în noi forma păcii, a îndurării şi a iubirii, reflectându-se nu doar acum, în preajma Crăciunului, ci în fiecare zi.

Mântuitorule, te rog să ne străpungi cu dragoste şi astfel, de ziua Ta să trăim...

mai mult decât un Decembrie înzăpezit!