Mai mult decât biruitori

Mai mult decât biruitori

“Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” Români 8:37.

Acest verset vine nu numai că o încurajare supremă, dar și că un verdict pentru credincioșii din Roma și din toate vremurile, pentru cei care îndurau și îndură suferințe din cauza credinței lor creștine.

Dar aș dori să ne concentrăm pe o parte a acestui verset și anume pe faptul că noi, prin credința în Isus Cristos, prin puterea Duhului Sfânt, suntem mai mult decât biruitori.

Dar, cum poate fi cineva mai mult decât biruitor? Ce mai poate fi dincolo de victorie? Nu este ea totul? Sau punctul cel mai înalt?

A fi biruitor înseamnă a fi învingător și, primult gând care ne vine vis-a vis de o biruință, este victoria de tip militar. Când învingi armata străină, vrăjmașă, ești biruitor. (În istorie au fost și mute cazuri când, pentru o vreme, biruința a aparținut invadatorilor, dar acestea intră la alte discuții).

O altă biruinţă este cea asupra păcatului. Oh, aici sunt multe de spus! Dar, prin Isus Cristos, prin Sângele Lui curs la Golgota, suntem iertați de păcatele noastre, dar și împuterniciți să luptăm contra firii noastre pământești și contra atacurilor Celui Rău. Prin Domnul nostru putem învinge și suferința și putem ieși invigatori.

Dar cum poate fi cineva mai mult decât victorios?

M-a frământat această exprimare ” mai mult decât biruitori” și înțelegerea primită este că, mai presus de biruință sau după biruință, urmează construcția. Zidirea! Creștinul născut din nou poate, după ce va fi învins păcatul, să pună în locul lui neprihănirea, în locul firii pământești, firea duhovnicească, în locul răului, binele.

Desigur că toate acestea vin de la El și prin El, dar, după cum ne spune și apostolul Petru, trebuie să ne facem și noi partea noastră: ” De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.”2 Petru 1:5-7.

Binele pe care suntem chemați să îl facem, să îl punem în locul răului, este binele așa cum îl vede Cristos, căci El ne dă și dorința și voința și înfăptuirea și ne-a pus înainte faptele bune în care să umblăm, conform cu Filipeni 2:13 și Efeseni 2:10. În loc de ură, dragoste, în loc de cuvinte murdare, ucigătoare, cuvinte pline de har, de viață, de adevăr și drese cu sare, în loc de mânie, blândețe, în loc de iuțime, răbdare (chiar îndelungă răbdare), în loc de aprinderea poftei, neprihănire și înfrânarea poftelor, până ce întreg chipul/caracterul lui Hristos va lua contur bine exprimat în noi și prin noi. Căci, despărțiți de El nu putem face nimic (Ioan 15:5, b), dar putem totul în El, care ne întărește (Filipeni 4:13).

Prin El putem birui răul din noi și din afară noastră, prin El putem sta în picioare după ce vom fi învins totul, prin El putem construi ceva nou, bun şi minunat pentru noi și pentru societate.

În final, ce bucurie! Prin El, suntem și vom fi mai mult decât biruitori! Deci, se poate ceva mai mult decât victoria! Mai mult decât a atinge culmea este să stai acolo sus și să ridici, pe culme, lucruri care dau viață și care dăinuiesc.

Așa să ne ajute Dumnezeu!