LUMEA CELOR TRUDIȚI ȘI ÎMPOVĂRAȚI

Pe scena lumii noastre a apărut războiul cu toate ororile, ce de obicei conflictele armate le aduc. După ce pandemia sau plandemia se sfârșise, iar oamenii cu nervii zdruncinați după doi ani de coșmar sperau ca în sfârșit să-și găsească liniștea sufletească pentru a putea începe totul din nou, s-a declanșat războiul ruso-ucrainean și ca de obicei cei nevinovați suferă cel mai mult. Iar cei ce sunt la butoane, adică la conducerea lumii și până mai ieri au inoculat panica și frica în rândul oamenilor prin intermediul pandemiei, acum manipulează aproape tot, și când spun asta mă refer la guvernanți și la aproape toată mass-media pentru a perpetua războiul și dacă este posibil a băga cât mai multe țări în acest conflict armat.

Este un război dus cu brutalitate, ba chiar cu sălbăticie. Iar marele erou al acestui război este de fapt dirijat din spatele cortinei pentru a îndeplini un anume rol. Viitorul pare extrem de sumbru. Durata și modul cum se va desfășura pe mai departe acest război se află în mâinile celor din spatele cortinei, ei vor să vedem toate lucrurile doar în modul cum au fost regizate. Privind Ucraina cea devastată de bombe și exodul refugiaților, îmi pun întrebarea: , , Oare pe cale diplomatică nu se putea soluționa acest conflict?” Dar se pare că s-a dorit cu tot dinadinsul războiul pentru scopurile meschine ale celor ce conduc din umbră lumea.

Sfintele Scripturi ne-au avertizat cu mult înainte că vor veni astfel de vremuri. „Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție, împotriva altei împărății și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi.” (Evanghelia după Matei 24:6-7) În aceste versete Iisus ne atrage atenția să nu ne înspăimântăm. Într-un cuvânt, El ne spune să nu ne panicăm și să nu lăsăm frica să ne domine pentru că în astfel de zile nu vom fi abandonați pentru că El a promis că va fi cu noi în toate zilele până la sfârșitul veacului.

Înțeleg din contextul întregii Sale predici din Evanghelia după Matei capitolul 24 că toate aceste lucruri se vor întâmpla din cauza faptului că trăim pe frontul marii lupte dintre bine și rău. Iisus ne-a spus și prin intermediul apostolului Ioan: , , Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine.” (Evanghelia după Ioan 14:1) Deci nu trebuie să ne lăsăm intimidați de amploarea evenimentelor ce ne uimesc prin repeziciunea cu care se desfășoară.

În acest eseu doresc să aprofundez un mesaj pe care Iisus l-a adresat contemporanilor Săi, invitându-i să își găsească odihna sufletească în El. „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” (Evanghelia după Matei 11:28-30) Contemporanii lui Iisus trăiau sub dominația imperiului roman, și acest lucru nu era deloc ușor. Viața lor era puternic umbrită de cei ce îi dominau și conduceau.

Apoi din punct de vedere spiritual când încercau să se apropie de Dumnezeu prin intermediul preoților și a ritualurilor religioase erau împovărați cu multe reguli și prescripții. De aceea era aproape imposibil ca cineva să mai poată discerne în tot acel noian religios chipul luminos și plin de bunătate al lui Dumnezeu. Apoi mai era și povara păcatelor pe care oamenii și-o purtau ca o greutate pe inimă încercând să găsească eliberare, dar nu aflau decât un șir întreg de reguli religioase atât de sofisticate ce erau făcute de liderii lor religioși. Iar oamenii de rând rămâneau pe mai departe trudiți și împovărați.

În acel context apare această chemare a lui Iisus invitându-i pe oameni la El. Asigurându-i pe toți cei trudiți și împovărați că își vor găsi odihnă pentru sufletele lor. Aceeași chemare ne este adresată și nouă astăzi deși într-un mod puțin diferit. Contemporanii lui Iisus aveau minunatul privilegiu de al vedea ca Fiu al Omului. Și erau tare contrariați de El pentru că vedeau în fața lor un tânăr trecut de treizeci de ani cu părul mare, îmbrăcat în haine simple, încălțat în sandalele cu care străbătea drumuri lungi, umblând din loc în loc și predicând tuturor vestea cea bună a mântuirii. Dar ceea ce uimea cel mai mult la El era fața Sa ce reflecta iubire pentru toți oamenii, indiferent de poporul din care făceau parte sau de poziția lor socială. Ba mai mult de atât El îL prezenta pe Dumnezeu într-o lumină nouă ca pe un Tată al tuturor celor oropsiți. Asigurându-i pe toți cei ce veneau la El și renunțau la păcatele lor că vor avea un loc în casa Tatălui Său.

Dar o astfel de propovăduire a adevărului mântuitor îi indigna pe fariseii și cărturarii timpului Său. Însă ceea ce uimește cel mai mult la Iisus este faptul că tema predominantă a predicilor sale era iubirea lui Dumnezeu către omul păcătos. În pasajul din Evanghelia după Matei pe care mi-am întemeiat acest eseu ni se spun și condițiile prin care toți cei trudiți și împovărați pot căpăta odihnă, iar una dintre aceste condiții constă în a lua jugul lui Hristos. Asta înseamnă supunere deplină înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu ne supunem Lui, nu putem beneficia de odihna promisă. Citeam despe un obicei pe care un rege îl avea după ce biruia în luptă o altă oștire. Pe două sulițe înfipte în pământ așeza un jug și toți cei înfrânți trebuiau să treacă pe subt jug ca semn al faptului că se supuneau celui ce i-a învins.

Supunerea noastră în brațele lui Hristos înseamnă odihnă sufletească, iar poverile ce ne împovărează inimile ne sunt ridicate prin puterea harului Său. Este adevărat că nu întotdeauna dispar și circumstanțele grele, dar asemenea apostolului Pavel atunci când venim la Iisus experimentăm faptul că harul Său minunat se revarsă în inimile noastre îndurerate și împovărate de tot greul acestei lumi. Toți cei trudiți și împovărați îl pot descoperi pe Iisus sau redescoperi ca Unul ce ne ridică poverile și ne conduce spre veșnicia Sa. Bunul Dumnezeu să ne ajute să ne putem însuși această odihnă spirituală oferită nouă prin har. Doar Iisus ne poate ridica poverile și doar El poate vindeca inimile noastre rănite.

, , În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” (Evanghelia după Ioan 14:2-3)