Liderul

Liderul

Ieri

Recunosc că nu pot să fac abstracție de trecut și mă întorc mereu acolo, mai ales observând prezentul și nesiguranța viitorului.

Îmi amintesc destul de vag cum, copil fiind, duminica mergeam cu bunica la „adunare”, un loc în care erau mulți oameni mari, așezați pe scaune, serioși și solemni; mi se spunea să stau cuminte, iar eu priveam la acei oameni sobri și mă ghemuiam lângă bunica. Îl vedeam pe bunicul la o masă mai înaltă, în fața acelor oameni, de unde vorbea despre ceva ce eu nu înțelegeam. Îmi plăcea însă când cântau și auzeam niște cuvinte pe care le percepeam foarte calde.

Aveam vreo 4-5 ani atunci...

Cu timpul am înțeles ce este o adunare și Cine este conducătorul ei. Am înțeles ce este adunarea, sensul predicilor și cine era omul care rostea acele mesaje.

Acel predicator modest, care stătea în post și rugăciune înainte de adunare, care se ruga lui Dumnezeu să-i spună ce să transmită din partea Lui și care era atât de atent la șoaptele Duhului Sfânt înaintea rostirii mesajului, a dispărut. Știu că cei care se urcau la amvon erau copleșiți de responsabilitatea misiunii lor, se detașau de ei înșiși, frământați de teama de a nu vorbi cumva de la ei. Vorbeau din partea Domnului! Erau oameni curați, sfinți, aveau fețele senine, pline de bunătate și blândețe, iar fiecare rid ascundea suferințele, dar și biruințele în încercări grele alături de Domnul lor. Erau respectați de oameni, iar simpla lor prezență impunea.

Îmi amintesc și cum credincioșii se întrebau unii pe alții după adunare: „Ce ți-a vorbit Domnul astăzi?”

Generația aceea de predicatori și de credincioși a plecat de mult la Domnul.

Astăzi

Lucrurile s-au schimbat foarte mult de atunci, iar Adunarea a urmat mersul lumii. Pot spune, fără să greșesc, că, într-un anume sens, a involuat.

Acum sunt lideri.

Liderul este, prin definiție, un conducător de partid, de organizație, de echipă etc. , este personalitatea dominantă a unui grup.

Cuvântul lider vine de la verbul to lead, care are semnificații interesante, din care dau doar câteva: a îndruma, a conduce, a împinge, a determina (pe cineva să facă), a lua cu sine, a hotărî (o dată, un termen etc.), a comanda (o armată etc.), a induce (în). Fiind un conducător, liderul are oameni în subordinea sa, pe care-i motivează și inspiră. Pentru a i se recunoaște cuiva calitatea de lider, el trebuie să fie convingător și să aibă aptitudinile necesare.

Mi-a atras atenția unul din sensurile substantivului lead, cel de plumb. Plumbul este cenușiu, greu, dar maleabil, rău conducător de căldură și toxic.

Combinând aceste caracteristici, putem obține profilul liderului.

Lider într-o biserică, într-o frățietate... Sunt termeni care, alăturați, parcă strigă unul la altul: lider, biserică, frățietate.

Și totuși, da, ei există. Faptele unui astfel de om sunt complet decuplate de vorbele lui. În adunare, orator desăvârșit, cunoscător al Bibliei (sau a unor părți din ea), pios, smerit, modest, inspirat, vorbind încet, încercând să se facă popular. În afară, om de afaceri, împietrit, inflexibil, violent, manipulator, persuasiv, rece.

Acest tip de lider n-are nici rușine de oameni și nici frică de Dumnezeu.

Când ești atât de plin de tine însuți, unde mai încape Dumnezeu! ?

Astăzi, responsabilii de biserici, predicatorii, pastorii, preoții consideră că adunarea/biserica le aparține, clădirea le aparține, banii oamenilor și sufletele lor le aparțin. Își iau singuri drepturi pe care nu le au și I se substituie lui Dumnezeu. Ceea ce ignoră este că nu sunt decât niște administratori de ziduri sau prestatori de servicii religioase.

Biserica este a Domnului Isus Cristos și El este Capul ei. Nimeni nu pleacă de pe pământ cu merite, cu titluri, cu onoruri primite într-o biserică. Dacă nu te ridică Domnul într-o slujbă nu înseamnă că trebuie să te impui singur! Dacă nu te conduce Domnul la amvon, atunci, ceea ce faci tu, omule firesc, este oratorie ieftină! Ceea ce vine cu adevărat de la Domnul mișcă, transformă, schimbă viața. Ceea ce vine de la un lider religios nu are putere nici să schimbe și nici să transforme. Vin oamenii să asculte un cuvânt din partea Domnului, dar pleacă așa cum au venit, poate chiar mai rău, mai nefericiți, mai apăsați, mai abătuți și mai singuri. Liderii golesc adunările. Oamenii lui Dumnezeu cu darul învățării și al tălmăcirii Cuvântului, dimpotrivă, adună sufletele și umplu adunările.

Din nefericire, astăzi, se înmulțesc liderii, prosperă organizațiile religioase, școlile religioase, se diversifică programele, dar se dărâmă biserici și catedrale, se zdrobește crucea de pe morminte, iar credința se sufocă în mediocritatea spirituală a vremurilor pe care le trăim.

Mâine?

Vino, Doamne Isuse!