Să trăieşti frumos într-o lume urâtă este o artă de care puţini au parte. Atât de mulţi oameni sunt cuprinşi de frenezia ameţitoare a acestei lumi, încât uită să-şi mai lase sufletul să respire. Ei nu mai văd frumoasele stele din miezul nopţii, fiindcă sunt prea ocupaţi cu viaţa lor încărcată de activităţi care mai degrabă îi împovărează decât îi relaxează, şi totuşi, oamenii preferă stresul în locul relaxării. Dacă i-ai întreba, ţi-ar spune că îşi doresc o viaţă mai liniştită, ochi care să vadă frumosul din jur şi o inimă plină de compasiune pentru cei în nevoie, însă sunt prea ocupaţi cu vieţile lor ca să mai aibă timp şi de ale altora. Înţeleg că în ziua de astăzi timpul parcă s-a scurtat şi simţi că nu poţi termina într-o zi tot ceea ce ţi-ai propus, însă cred că dacă ne dorim cu adevărat ceva, nici măcar timpul nu ne poate sta potrivnic. Nu e deloc dificil să ai o inimă simplă, să priveşti cu mirare răsăritul soarelui şi să te apropii de o floare ca să-i simţi mirosul fin. Însă nu prea mai ne plac lucrurile simple. Ne-am obişnuit să fim grăbiţi, să ne vedem de vieţile noastre şi să nu mai fim atât de preocupaţi şi de ce fac alţii. Până şi părinţii îi vedem destul de rar, deşi unii dintre noi locuim cu ei în casă, aşa că de ce să ne aşteptăm la ceva mai mult? Preferăm mai degrabă traficul intens decât drumul de ţară liniştit. În loc să facem plimbări în natură, facem câteva ture prin mall şi devenim nemulţumiţi de tot ce vedem în vitrină şi noi nu putem avea.

Dacă am înţelege cât de binefăcătoare este o viaţă liniştită, poate că am renunţa la unele obiceiuri nesănătoase pentru suflet. Poate că am petrece mai mult timp admirând cerul, decât admirând lucruri pe care nu ni le putem permite. Poate că ne-am face timp să vorbim cu bătrânica nemângâiată, decât să vorbim la telefon tot timpul şi să trăim pe altă lume. Avem nevoie să ne facem timp pentru suflet ca să putem face provocărilor vieţii! Şi nevoile sufleteşti nu ni le vor împlini aglomerările urbane şi activităţile cotidiene, ci Dumnezeu. Pe El îl vom putea găsi în linişte şi în pace şi aceste lucruri se dobândesc în singurătate, în momentele în care îţi întrebi sufletul “Cum mai eşti?”, şi în care îl laşi să-ţi răspundă sincer. Atunci vom putea gusta din bucuriile mici ale vieţii, atunci vom putea să privim cu interes frumosul care ne înconjoară.

Poate nu ţi-ai mai făcut de mult timp pentru suflet, ci te-ai lăsat acaparat de lucruri care ţi-au furat mult timp şi care ai realizat că nu ţi-au adus mai niciun beneficiu. Te îndemn să-ţi dai o întâlnire cu tine, să mergi undeva unde să fii singur şi de unde să poţi vedea ce Dumnezeu a făcut şi ce mai poate El să facă pentru tine. Mergi acolo unde sufletul tău poate respira aer curat. Dacă trebuie să renunţi la ceva, curaj! Nu privi în urmă la ceva ce nu ţi-a făcut decât rău, lasă-te de tot ce sufocă sufletul. Şi zâmbeşte mai des. Îţi stă bine.