La Ușa Cortului

La Ușa Cortului

De fapt, cortul n-ar nici ușă cu zăvor, nici gard împrejmuitor. Cortul e un simbol al deschiderii, al provizoratului, o locuință de nomad, ușor de ridicat, de mutat de ici-colo, la îndemână chiar în locuri puțin umblate. Dar, mai ales, vulnerabilă, omenește vorbind.

În limbaj cotidian, expresia din titlu poartă conotații peiorative. La ușa cortului se petrec lucruri nedemne, iar gura se comportă ca fiara pe care ”nici un om n-o poate îmblânzi”.

Așa stă situația într-o lume străină de vizita lui Dumnezeu, dar alte lucruri s-au întâmplat ”la ușa cortului” lui Avraam, loc frecventat de mesageri descinși din veșnicie, aducând făgăduinți de Sus. Ce se petrece la ușa cortului depinde de statura morală a omului care l-a ridicat, nu de calitatea locuinței în sine.

Ospitalitatea, virtute pe care nu te aștepți s-o afli la ușa cortului, înseamnă a-ți deschide inima în fața călătorului, nu doar ușa, și este la fel de veritabilă, fie la ușa cortului, fie în odăile conacului. Avraam a oferit-o călătorilor în condițiile aspre, frugale, dar binecuvântate, ale cortului său, în vreme ce Lot a fost gata să facă același lucru la poarta Sodomei. Anticipând parcă atitudinea ostilă, și dorind să prevină purtarea murdară, a vecinilor săi citadini, Lot aștepta la poartă, grăbit să întâmpine și să invite în casa lui pe străini.

O cetate avea poartă numai când era înconjurată de ziduri și ea se închidea la asfințitul soarelui, oprind pe timpul nopții accesul străinului și călătorului, tocmai oamenii aflați în nevoie de ospitalitate și tocmai în timpul orelor celor mai primejdioase. Chiar intrat în cetate, călătorul nu avea certitudinea unei uși deschise, deseori fiind nevoit să petreacă ”noaptea în uliță”, expus și pândit din umbră.

Cât de interesant – cortul lui Avraam oferea mai multă siguranță în câmp deschis, decât casa lui Lot, în cetatea Sodomei.

Sunt, oare, locuințele noastre vizitate de musafiri cerești?

”Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea au găzduit, fără să știe, pe îngeri” (Evrei 13:2).

http: //agapianus. wordpress. com