La inmormantarea mea.

  In timpuri ca acestea ni se spune sa "rascumparam vremea",sa aducem mai multa roada,sa iubim,sa fim plini de compasiune pentru cei din jurul nostru,Evaghelia ne este predica in biserici,prin intermediul mass media,zecile sau poate sutele de carti din bibliotecile personale ne vorbesc despre El,despre mantuire,despre o viata din belsug...
  Ne-am raspandit prin intermediul misionarilor in intreaga lume,Biblia este tradusa probabil in sute de limbi si dialecte,avem sute de carti de poesie,drama,scriitori crestini,chiar preferam sa citim cu totul altceva decat Biblia,e prea greoaie,prea de neinteles pentru "mintea noastra stralucita",ne consideram cu alte cuvinte crestini,urmasi ai lui Hristos...si o demonstram de multe ori prin semnele de pe masina (in urma cu 2 saptamani m-a depasit un bmw cu o viteza dubla decat cea permisa,facand un viraj periculos,interesant ca avea pestele pe masina,era crestin...ce paradox!),o demonstram prin tricourile cu "Jesus love you", postate si ne umflam pieptul cu madrie(a pectoralilor bine definiti prin exercitiu fizic).
  Atunci cand se predica despre suferinta,despre zdrobirea eului,despre mandrie,despre lacomia de avere,suntem atat de suparati si revoltati incat suntem gata sa ne luam la bataie cu toti care au curajul sa spuna ca noi suntem inclusi in aceea categorie...Doamne fereste!
  Traim un crestinism "made in Sahara",unde suntem inveliti in propriile noastre invelitori,ca nu cumva caldura dragostei sa ajunga la noi,unde rareori se vede om cu om,ca nu cumva sa fim cu adevarat o familie;individualisti,plini de orgoliu(Doamne feri sa ne spuna cineva ceva),interesele proprii sunt de fapt tinta noastra si luptam din rasputeri sa fim unul mai presus de celalalt...trist,dar adevarat.
  Risc sa fiu criticat dur pentru ceea ce postez,dar simt ca Duhul Domnului ma indemna sa spun aceste lucruri,pentru ca "timpurile sunt rele" si asa cum mentionam la inceput, trebuie sa rascumparam vremea.
  De aceea astazi va invit cu toata dragostea la inmormantarea voastra,la inmormantarea mea...
  Se plange,se varsa lacrimi cu amar,cineva la capat de sicriu citeste Biblia,se predica,dar noi nu mai putem auzi...pentru ca am murit,nu mai existam.Totul este cenusiu si o ploaie marunta bate in sicriul mare si frumos...
  Cateva cuvinte parca patrund urechile ascultatorilor..."Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna sufletelor voastre",ce folos spune o voce din multime...s-a dus,nu se mai poate face nimic.
  Ce bine ca era crestin rasuna o alta voce in soapta,el este in Imparatia cerurilor alaturi de Domnul...s-a terminat chinul,durerea,chiar daca nu era el perfect,mergea la biserica...e important, continua discutia un altul...
  To be or not to be...pana la urma de existenta noastra umana depinde vesnicia,la un capat de sicriu se pot lua multe decizii,suntem afectati de moartea prematura...
  Acum va invit sa luati o decizie impreuna cu mine,nu la un capat de sicriu,ci acolo unde sunteti,plini de viata,avand de toate sau nu,traind in belsug sau saracie,tineri,toti acei care simtiti ca existenta vostra e inca fara sens;va invit cu drag...la moartea omului cel vechi...inmormantarea fiecaruia,si nasterea din nou,la luarea in fiinta a omului cel nou....
  Acum dar nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine!
  Samanta trebuie sa moara ca sa aduca multa roada,trebuie sa murim cu adevarat,sa inmormantam omul cel vechi.natura veche si sa lasam omul cel nou,prezenta Duhului Sfant sa conduca viata noastra.
  Nu plangeti la moartea firii,nu varsati lacrimi atunci cand rastigniti eul...
  Acum,dupa ce am omorat toate madularele care nu sunt bune,dupa ce am rastignit firea,incepe suferinta...lucrul de care ne ferim cu totii...Doamne;pazeste-ne de jugul Tau,caci doar suntem buni,nu ne trece prin cuptorul cu foc,caci suntem bisericosi...
  Doamne,macina tot ce trebuie sa fie zdrobit in noi,umileste-ne,tranteste-ne la pamant,in mocirla Doamne cu noi...in groapa in care ne vom intalni cu Ieremia...asta este rugaciunea cu care ar trebui sa incepem ziua...
  Trebuie sa trecem prin Scoala Suferintei,este inceputul unei vieti binecuvantate,plina de Duhul Sfant unde nu mai suntem interesati de noi,de interesele proprii,de eul nostru,ci suntem interesati de Imparatia Cerurilor,traind doar pentru Domnul...renuntand la tot ce este lumesc..si infim,vremelnic...
  La inmormantarea noastra,incepe suferinta,incepe macinarea...nu va dura vesnic,dar trebuie sa trecem prin ea,pentru ca suntem modelati dupa Chipul si Asemanarea Lui.
  To be or not to be...inca mai existi,nu ai murit,ai un loc in biserica,canti in cor,sau pur si simplu asculti,predici Evanghelia...nu ai murit?
  Te invit la inmormantarea ta...nu te bucura deocamdata...incepe suferinta,dar este UNICA CALE.
  Nu te intrista dragul meu.daca inca nu ai murit,si nu doresti sa mori,nimeni nu te obliga...poti continua sa incalzesti scaunul in biserica,sa ti se duca vorba ca traiesti...dar sa fi mort spiritual...
  ACUM NU MAI TRAIESC EU,CI HRISTOS TRAIESTE IN MINE!
  FI BINECUVANTAT DUMNEZEUL MANTUIRII MELE!