text Eseuri crestine

Jos măştile!

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Zamfiroiu Maria

Psalmii 133:1-3 "Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie."

Estera nu fusese la Carnaval, în afară de carnavalurile copilăriei, din şcoala primară, când se costumase în Scufiţa Roşie, cu ani şi ani în urmă, când lumea basmului îi unea pe cei mici prin personajele îndrăgite de ei, de aceea visul pe care l-a avut a uimit-o foarte tare.

Se făcea că voia să meargă la Carnavalul de la Veneţia, carnaval despre care doar citise ca fiind unul dintre cele mai renumite carnavaluri din lume, pline de strălucire, de măşti şi mister. Aurii, argintii, rotunde, ovale, îmbrăcate cu mătăsuri, pene, ştrasuri, pietre preţioase, dantele, turbane, broderii cu fire aurite, măştile sunt unice.

În visul ei, drumul pe care mergea nu îl cunoştea, dar ştia că duce la acest mare carnaval.

S-a trezit deodată în mijlocul unei mulţimi, persoane mascate, care se deplasau sau stăteau în nişte loje.

Măştile erau în general frumoase, de prinţi şi prinţese, făceau plecăciuni unii în faţa altora, atmosfera era strălucitoare, părea că toată lumea este fericită. Era doar un mare... carnaval.

Estera realiză că şi ea purta o mască şi zâmbea şi ea tot timpul. Se dusese singură la acest carnaval, dar se pare că măştile îi erau cunoscute ca şi personaje.

În mijlocul acestei străluciri şi a lumii manifestate într-una din distracţiile ei, deodată a bătut gongul unui ceas uriaş şi o voce de tunet a strigat:

Jos măştile!

Se făcea o demascare, era căutat cineva? se întrebă ea.

Estera era speriată de vocea auzită şi încercă să-şi scoată masca, care parcă se lipise de faţă. Privi în jur şi observă că fiecare încerca să facă acest lucru, unii reuşeau mai repede, alţii mai greu (la fel ca şi ea). Deodată parcă a disparut strălucirea şi încetul cu încetul, de sub măşti ieşeua chipuri, dar parca le cunoştea, şi unele erau îngândurate, altele triste de-a binelea, lacrimi în ochi, suflete grele, inimi zdrobite. Motive diferite: din cauza unor copii care nu acceptau braţele deschise de nişte părinţi iubitori, din cauza unor fii risipitori, relaţii dintre soţi, care nu funcţionau cum trebuie, nevoia de a primi sau dărui iertarea, răni care trebuiau curăţate, înţelese şi rezolvate, bucurii neîmpărtăşite cu nimeni…

Estera privi în jur şi nu îi veni să creadă - sala era cea de adunare, iar cei fără măşti erau fraţii şi surorile ei de credinţă. Înţelesese visul înainte de a se trezi: lipsa de părtăşie. Se gandi la ea, că nu ar avea deschiderea de a povesti despre problemele ei şi că asta era o mare greşeală.

Se trezi de-a binelea din vis. Rămase mult timp gânditoare. Problemele împărtăşite sunt mai uşoare. Domnul spune să ne purtăm sarcinile unii altora.

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare
Domnul Isus ne-a oferit o imagine perfectă a “lepădării de sine” față de voia Tatălui, un principiu de bază în “uzina” lui Dumnezeu, cerându-ne să urmăm același drum în procesul de desăvârșire. Domnul... Citeste mai mult >>
Cum ne formează Dumnezeu după modelul lui Hristos
Aceasta este o continuare a postării Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus - Resurse CreștineÎn acest cadru spiritual profund, Hristos se află în centrul procesului nostru de transformare, El fiind... Citeste mai mult >>
Cele două fete…
Mă așezasem pe genunchiul clipei unei dimineți de iunie, ce-și cânta veselia în triluri de păsări. Priveam tandru spre cele două fete ale vieții mele, ce și-au dat întâlnire la o cafea pe terasa sufl... Citeste mai mult >>
Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus
O atitudine fundamentală manifestată de Domnul Isus a fost “renunțarea la Sinele Său”, un principiu ce a definit întreaga Sa existență pe pământ și care este accesibil fiecărui credincios. Dumnezeu ne... Citeste mai mult >>
(47) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
(35) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Dumnezeu și transformarea inimii omului
Modul nostru de a cunoaște oamenii se bazează pe două abordări fundamentale: prima este legată de aspectul lor fizic, iar cea de-a doua, de natură spirituală, se concentrează pe caracter și moralitate... Citeste mai mult >>
Inima închinării
INIMA ÎNCHINĂRII ÎNTREBARE: ÎNCHINARE SAU AFIRMARE? Închinare mereu va fi caracterizată de mulțumire, evlavie și frică. Închinarea este felul în care un credincios își exprimă recunoștința, adorarea... Citeste mai mult >>
Blând și smerit cu inima
Blând și smerit cu inima! Proverbe 15:13-18 „O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăc... Citeste mai mult >>
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitor
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitorI. Introducere (Ipoteza)În societatea contemporană, marcată de o viteză uluitoare a schimbărilor și de un pragmatism adesea excesiv, problema... Citeste mai mult >>