Joaca de-a credinciosul și veșnicia

Joaca de-a credinciosul și veșnicia

Una din marile probleme ale bisericilor creștine evanghelice astăzi, nu pare doctrina, nu sunt nici programele, nu este nici sărăcia, nu sunt nici mesajele, arată bine totul și par desprinse din Cer, marea problemă este “joaca de-a credinciosul”, adică nepunerea în practica vieții a credinței și a Scripturii cu care ne lăudăm.
Pe drept vorbind, Iacov inspirat de Duhul Sfânt menționează în Epistola lui faptul că o credință fără fapte este zero, cei mai mulți credincioși astăzi ignoră aceste versete și pe baza unor teologii sucite se îndoapă cu ideea că o dată mântuit ești mântuit pe totdeauna, indiferent cum vei trăi.
”Iacov 2:14. Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? 15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, 16. şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 17. Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. 18. Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.” 19. Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară! 20. Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?”

Ba mai mult decât atâta, fariseismul acesta la care deja foarte mulți au devenit profesioniști, merge până acolo încât justifică minciuna, ipocrizia, materialismul ca țintă, să te-nvârți în viață mințind furând, înșelând, ca să-ți atingi scopurile etc, orice vin și justifică cu Scriptura sub o mască de sfinți. Exact ca și fariseii de odinioară, așa cred și fariseii aceștia moderni, cumva că Domnul ar fi trecut de partea oamenilor cu două fețe, cumva Dumnezeu este și El înșelat și este de partea lor sau cumva Dumnezeu acolo-n Cer o să treacă cu vederea lucrurile acestea, neștiind însă cu adevărat că tatăl lor de fapt este diavolul.
”Ioan 8:44. Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. 45. Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi. 46. Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? 47. Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.””

Și ca și când nu ar fi destul, acești oameni influențează și pe alții, îi atrag și pe ei în această capcană, deși au o problemă mare de caracter, ei dau drumul la această revărsare a firii în Biserici, își fac grupuri, răstoarnă slujitori sau influențează slujitori, dezbină biserici, schimbă cursul bisericilor în mod negativ, de fapt devin niște distrugători de biserici pentru atingerea scopurilor lor.
”Iuda 1:16. Ei sunt nişte cârtitori, nemulţumiţi cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufaşe şi slăvesc pe oameni pentru câştig. 17. Dar voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos. 18. Cum vă spuneau că în vremurile din urmă vor fi batjocoritori, care vor trăi după poftele lor nelegiuite. 19. Ei sunt aceia care dau naştere la dezbinări, oameni supuşi poftelor firii, care n-au Duhul. 20. Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, 21. ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică.”

Culmea este dragii mei, că oameni de felul acesta, ajung misionari, evangheliști, pastori, își fac bisericile lor ca niște proprietăți personale și pe urmă înconjoară pământul să-și facă adepți, organizații, grupuri de ucenici, totul cu scopul de-aș împlini propriile idealuri egoiste. De aceea avem parte astăzi de tot felul de organizații, parabiserici, biserici, coaliții, la care s-a ajuns să se discute despre drepturile minoritățile sexuale din societate, ecumenism, socialism, globalism, umanism și numai de Hristos și voia Lui nu. Sistemul de Universități creștine a devenit deja foarte influențat de acești oameni, așa că ereziile au devenit obiect de studiu și avem parte prin pastorii ieșiți de acolo de un amalgam de învățături și manifestări prin multe biserici evanghelice, de erezii, de manifestări carismatice, zic ei „de-o revărsare a Duhului Sfânt”, care bineînțeles că n-au nimic de-a face cu Adevărul Cuvântului lui Dumnezeu.
”Matei 23:15. Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.”
”2 Corinteni 11:4. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, of, cum îl îngăduiţi de bine!”

M-am uitat în jur la mulți oameni de felul acesta sau biserici caracterizate de astfel de oameni, culmea că li s-a dus vestea, au ajuns ca cei mai mulți să fie dați pe față prin opulența și extravaganța din viața lor, alții au fost descoperiți ca abuzatori sexuali, alții ca desfrânați, ajungând să se sprijinească pe un grup bine închegat ei continuă să dea mesaje, frumos cosmetizate, oratorii extraordinare, orice prin care să manipuleze sentimente, să-i facă pe oameni să se simtă bine, însă acolo nu-i prezent nici Duhul Domnului și nici Adevărul curat al Domnului.
”2 Petru 2:12. Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor 13. şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi. 14. Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi! 15. După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii. 16. Dar a fost mustrat aspru pentru călcarea lui de lege: o măgăriţă necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei prorocului. 17. Oamenii aceştia sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului. 18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cărnii şi cu desfrânări, pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 19. Le făgăduiesc slobozenia, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. 20. În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăşi şi sunt biruiţi de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. 21. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. 22. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.””

Poate dragul meu cititor ai citit până aici acest material, poate că ești unul din creștinii aceștia care „te joci de-a credinciosul”, poate te ascunzi destul de bine după poza de imaculat, vreau să-ți spun că tot teatrul acesta poate să țină înaintea oamenilor, însă înaintea lui Dumnezeu niciodată. Ajunge! Este timpul să te pocăiești, asta deoarece minciuna cu mântuit și trăiești cum vrei, n-o să țină la Judecată, acolo n-o să țină nici teologia prosperității și goana ta după materialism, prin care calci totul în picioare de dragul lăcomiei de bani, n-o să țină acolo nici spectacolul ce-l faci înaintea bisericii prin muzică, predică sau orice mai faci în Biserică și dacă mai continui în felul acesta n-o să mai fie nici vreo posibilitate de mântuire, ci mocirla păcatului o să fie mlaștina finală în fața veșniciei lui Dumnezeu, unde vei fi despărțit pentru totdeauna așa cum de fapt ai ales de pe pământ tu personal, prin păcatul de care te-ai lăsat cuprins și momit.
”Evrei 6:4. Căci cei ce au fost luminaţi odată – şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşi Duhului Sfânt, 5. şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor – 6. şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit. 7. Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare de la Dumnezeu. 8. Dar, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.”

Simion Ioanăș

Citiți articolul și aici.