Iubita dintotdeauna, iertata de fiecare data

Atunci cand ma credeam pierduta, Dumnezeu mi-a dat eliberare. Atunci cand credeam ca sunt condamnata la moarte vesnica, Dumnezeu mi-a aratat ca ma iubeste atat de mult incat a dat pe singurul lui Fiu pentru ca eu sa pot trai impreuna cu El viata vesnica ( Ioan 3:16).

…Aceasta este povestea mea si poate a multor femei…dar mesajul pe care vreau sa-l transmit este ca singurul care ne poate da eliberarea este Domnul Isus care ne asteapta pe fiecare cu bratele deschise si inima plina de iubire. Ai incredere in El, spune-i durerea ta si El iti va lua povara. Slava Numelui Sau Preasfant!...

Oare cum pot sa ma numesc? M-am tot gandit, dar in minte am acelasi cuvant cu care pot fi asociata: UCIGASA. Da… sunt o ucigasa. Dar sunt o UCIGASA IERTATA. O ucigasa iertata de Dumnezeu si de copilasii pe care nu i-am lasat sa vada lumina zilei si sa ma cunoasca. I-am aruncat la gunoi crezand ca acolo vor ramane…dar ei nu sunt la gunoi, ci sunt cu Isus in Cerul Sau. Slava Domnului ca in iubirea Sa mi-a incredintat acest lucru si mi-a linistit sufletul. Si acum astept cu nerabdare intalnirea cu El si cu copilasii pe care i-am condamnat la moarte inca dinainte sa-i cunosc.

Dupa primul avort nu am suferit deloc. Din contra, ma bucuram ca nu mai simt greata aceea care nu ma lasa sa mananc orice si din cauza careia nu puteam fuma. Mi-am revenit relativ repede si am uitat de acea crima cu o usurinta care acum imi da fiori. Apoi Dumnezeu m-a binecuvantat cu doi copii frumosi si sanatosi (acum ii multumesc ca nu a ingaduit ca sa ma lase fara copii ca urmare a cea ce facusem). Dupa cativa ani am ramas din nou insarcinata. Viata mea era compromisa: chiar atunci am fost avansata la serviciu, copiii crescusera cat de cat, nu mai eram cu nasul in scutece…Nici nu putea fi vorba de inca un copil, asa ca am decis…urma o noua crima. Dar acum nu a mai fost la fel. Constiinta mea nu mai dormea, Dumnezeu ma cerceta prin ceilalti doi copii pe care ii aveam. Ma uitam la ei si il vedeam pe bebelusul pe care tocmai il omorasem. Eu, cea care trebuia sa-l apar de orice rau in aceasta lume, i-am facut cel mai mare rau. Ma uitam la fiecare vietate care era in jurul meu si mi-am dat seama ca singura fiinta creata de Dumnezeu care isi omoara puii nenascuti in mod voit este omul. Da, fiinta draga lui Dumnezeu, fiinta pentru care Domnul a coborat din Slava sa-si dea viata, aceasta fiinta a ajuns sa creada ca poate decide cine sa traiasca si cine sa moara. Dar slava Domnului ca El in indurarea Sa a murit si pentru ucigasii de copii. Au trecut cateva luni pana am realizat acest lucru si am simtit eliberarea lui Dumnezeu, dar ii multumesc ca m-a iertat si ca ma iubeste neconditionat.

Pentru ca eu sa simt iertarea Lui, Dumnezeu mi-a dat un vis: se facea ca de-a latul unei strazi curgea o apa cristalina in care se vedeau pietricele si o multime de pesti de toate marimile si culorile. Pe o parte a apei era o gradina de o frumusete ireala, o frumusete pe care nu o pot descrie intrutotul. Erau pomi infloriti in acea gradina, in care isi aveau cuibul pasari frumoase de toate soiurile si marimile. Acestea umpleau gradina de trilurile lor, parca cantand imnuri ceresti, nu pasaresti. Iar pe pamant cresteau o multime de flori multicolore. Era o gradina ireala, o gradina de poveste… Eu eram de cealalta parte a apei pe o piatra…si plangeam, iar din mijlocul gradinii am auzit glasuri de copii: ,, Mami! Mami!,, Parca stiam ca eu sunt cea strigata si cand m-am uitat intr-acolo am vazut doi ingerasi identici, de o frumusete de nedescris, blonzi, cu ochi albastri, parul lung carliontat si imbracati in alb. Cand i-am privit, ei mi-au zis: ,, Mami, nu mai plange, caci noi te-am iertat!,, M-am trezit din somn si in sufletul meu se instalase linistea, o liniste dumnezeiasca dupa care tanjeam de atata vreme si povara mea fusese luata de pe umerii mei. Acum era pe umerii bunului Domn Isus. Umerii Lui sunt suficienti de mari si de puternici sa ia asupra lor toate poverile lumii. Trebuie doar sa stim acest lucru si sa-i cerem personal sa ne elibereze de ele. Domnul sa ne ajute sa intelegem corect modul in care putem sa ne despovaram si dupa ce facem acest lucru sa-i multumim in fiecare clipa pentru bunatatea si credinciosia Lui.

AMIN

P.S. Acum, dupa voia si cu ajutorul lui Dumnezeu, am si al treilea copil…dar asta este o alta poveste.