Isus si hoata de buzunare

                     Isus si hoata de buzunare

Intr-o biserica, la o intalnire a surorilor, a intrat si o tiganca tanara, cu fata imbujorata si ochii sclipitori.

A fost invitata sa ia loc, desi multe din surori o cunoscusera si se intrebau ce cauta in biserica lor. Era o hoata de buzunare , buna "meseriasa" in micul orasel,unde "lucra" nestingherita, caci capatase o deosebita dexteritate in a face sa dispara portofelele pasagerilor din autobuze.

Nimeni nu reusise s-o linisteasca.  Nici chiar sederea in doua randurila "mititica".

De aceea, surorile s-au uitat neincrezatoare la ea si instinctiv, si-au tras gentile mai aproape.

Ea a luat loc si a stat nemiscata, pana cand sora care conducea intalnirea a invitat pe celelalte surori sa ia cuvantul, daca au de facut marturisiri prin care sa laude pe Domnul si sa spuna in ce fel a lucrat El in viata lor.

Din acel moment, tanara tiganca nu si-a mai gasit locul; se foia pe scaun, iar fata ii devenise si mai aprinsa, iar ochii si mai sclipitori.Era chiar frumoasa, n-ai fi crezut ca e tiganca, daca n-ar fi cunoscut-o atata lume.

A ascultat cateva marturii, apoi s-a ridicat si a spus ca are si ea de facut o marturisire.

Conducatoarea grupului de surori era tare incurcata; nu stia ce sa faca, daca s-o lase sa vorbeasca sau nu. Asa ca i-a spus cu o voce scazuta de emotie:

-Daca ceea ce ai de spus crezi ca-l slaveste pe Dumnezeu[caci stii ca aici e biserica si nu vorbim altfel de lucruri, decat despre Dumnezeu], poti sa spui.

Toate surorile au ramas uimite. Nu se auzea nici macar o soapta.

Tanara tiganca si-a dres glasul gatuit de emotie si a spus:

-Eu sunt Ana, ma cunoasteti. Si daca cineva nu ma cunoaste, sa stiti ca am 28 de ani, am trei copii si am facut de doua ori puscarie pentru furt.

Sunt hoata. Am furat de la varsta de 8 ani.

Dar de vreo luna l-am primit pe Isus, m-am pocait si nu mai pot sa fur.

Am venit nu de mult de la puscarie si n-am de nici unele, n-am nici ce sa dau de mancare la copii. Am fost ieri intr-un magazin si am vazut un barbat cu un portofel doldora de bani. Si erau numai euro. Cum ma intorceam, ochii tot la portofel se opreau. As fi putut sa-l sterpelesc atat de usor, nici nu si-ar fi dat seama omul!

M-am indepartat de el, dar ochii nu mi se luau de la portofel.M-am apropiat din nou de stapanul portofelului, dar mainile nu ma mai ascultau.

Acolo unde am spus ca-l primesc pe Isus in inima mea, am invatat un cantec, care zice asa:

"Am nevoie de Tine, Doamne!

Am nevoie de Tine, Doamne!

Am nevoie de Tine,

Isuse, Domnul meu!"

Cantecul asta imi rasuna in urechi. Si am zis in gandul meu:

-Chiar ca am nevoie de Tine, ca de furat nu mai pot fura!

Si am venit sa va spun, ca Dumnezeu exista cu adevarat, daca eu, Ana, cea mai mare mestera la furat, nu mai pot sa fur! Pe mine n-a putut nimeni sa ma dezvete de furat. Nici politia, nici puscaria. Si credeam ca hoata o sa fiu pana voi muri.

Dar acu...

Isus traieste in inima mea, El nu ma mai lasa sa fur!

Nu stiu ce va fi cu mine, dar pe Isus nu vreau sa-l pierd, dar nici de furat nu mai pot fura!

De aceea am venit, sa va rog sa va rugati pentru mine, sa ma ajute Dumnezeu .

Surorile s-au strans in jurul ei, au inceput s-o incurajeze , uimite de marturia ei.

Nimeni nu se mai gandea sa-si pazeasca geanta.

Si nici n-a mai fost nevoie s-o mai pazeasca de atunci incolo.

Ana a devenit o credincioasa adevarata, iar marturia ei a ajutat pe multi sa se intoarca la Dumnezeu.

Intamplarea este adevarata, am ascultat si eu marturia Anei.

Oare nu se implineste cuvantul Domnului care ne spune:

"Iesi la drumuri si la garduri, si pe cei ce-i vei gasi, sileste-i sa intre, ca sa mi se umple casa. Caci va spun ca niciunul din cei poftiti, nu va gusta din cina mea".-Luca 14:23,24.

A sosit vremea cand Evanghelia este vestita "la drumuri si la garduri" , si oricine crede, este mantuit.

Ajuta-ne, Doamne, sa nu refuzam chemarea Ta!