IOSIF ÎNAINTEA LUI FARAON CA TĂLMĂCITOR DE VISURI

Gen. 41.9-16 Atunci mai-marele paharnicilor a luat cuvântul şi i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc aminte astăzi de greşeala mea. Faraon se mâniase pe slujitorii lui; şi mă aruncase în temniţă, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine şi pe mai-marele brutarilor. Amândoi am visat câte un vis în aceeaşi noapte; şi anume, fiecare din noi a visat un vis care a primit o tălmăcire deosebită. Era acolo cu noi un tânăr evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visele noastre şi el ni le-a tălmăcit şi ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. Lucrurile s-au întâmplat întocmai după tălmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m-a pus iarăşi în slujba mea, iar pe mai-marele brutarilor l-a spânzurat. Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la Faraon. Faraon a zis lui Iosif: „Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; şi am aflat că tu tălmăceşti un vis îndată după ce l-ai auzit. Iosif a răspuns lui Faraon: „Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns de bine lui Faraon!” În textul de mai sus nu se vorbeşte în mod explicit despre rugăciune, dar cuvintele lui Iosif în faţa faraonului Egiptului: „Dumnezeu va da un răspuns... ” au de bună seamă legătură cu rugăciunile tuturor oamenilor lui Dumnezeu. Cine Îl caută pe Dumnezeu primeşte un răspuns din partea Lui. Aşa au stat lucrurile cu profetul Daniel în capitolul 9 al cărţii sale. Dumnezeu i-a răspuns profetului Ieremia când s-a rugat pentru evreii rămaşi în ţară după ce babilonienii au distrus Templul şi oraşul Ierusalim (vezi Ier. 42.7). Din păcate acei evrei răzvrătiţi n-au primit răspunsul divin şi n-au vrut să-l pună în practică. Pavel pe un vas în călătoria captivităţii spre Roma a primit şi el un răspuns din partea Domnului pentru cei 276 de oameni care au fost salvaţi din furtună datorită postului şi rugăciunilor apostolului. Să notăm smerenia profundă a lui Iosif care fiind flatat de cuvintele laudative ale lui Faraon a răspuns foarte simplu: „Nu eu, ci Dumnezeu!” Mândria spirituală este un mare pericol pentru orice slujitor al Evangheliei care poate fi ispitit tot timpul să se laude cu rezultatele slujirii sale. Chiar şi uitarea lui Iosif din partea mai-marelui paharnicilor timp de doi ani, care este în sine un lucru negativ, a coincis în mod misterios cu visurile lui Faraon şi cu chemarea din temniţă a lui Iosif în urma mărturiei paharnicului. Întrebarea de bază pe care ne-o pune acest episod biblic este aceasta: A fost Iosif cu adevărat un om al rugăciunii? Cu siguranţă că da. El nu spune că are deja răspunsul de la Dumnezeu, ci precizează că Dumnezeu „va da” răspunsul. Într-o exprimare plină de înţelepciune şi smerenie Iosif ascultă cu o ureche visurile expuse de Faraon, iar în cealaltă ureche Duhul lui Dumnezeu în câteva minute, probabil, i-a şi dat răspunsul cel mult aşteptat. Este un răspuns pentru Faraon, pentru întregul Egipt şi lumea de atunci, şi nu în ultimul rând, pentru Iosif şi pentru toată casa tatălui său pe care Dumnezeu a păstrat-o în viaţă de dragul promisiunilor făcute lui Avraam, Isaac şi Iacov. Dintr-un simplu sclav şi încă unul întemniţat, e adevărat pe nedrept, Iosif ajunge prim-ministrul Egiptului, al doilea după Faraon. Ce mare este Duimnezeul lui Iosif şi al nostru! Se merită să ne încredem cu totul în El.