Inima închinării

INIMA ÎNCHINĂRII

ÎNTREBARE: ÎNCHINARE SAU AFIRMARE?

Închinare mereu va fi caracterizată de mulțumire, evlavie și frică.

Închinarea este felul în care un credincios își exprimă recunoștința, adorarea, încrederea, ascultarea, credincioșia, admirația, mulțumirea și bucuria înaintea lui Dumnezeu. Până și păstrarea trupului este ca o “jertfă vie, plăcută” lui Dumnezeu. Romani 12:1 – "Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească."

Lipsa de închinare ne va face să pierdem simțul recunoștinței și dependenței de Dumnezeu. Închinarea este atmosfera cerului veșnic.

Nu orice închinare este închinare. Închinarea nu este un program de biserică sau o formă liturgică. Există “închinare” ce se transformă în idolatrie deoarece scopul ei nu e adorarea lui Dumnezeu ci performanța, genul muzical, imaginea de sine, moda, entertainmentul, profesionalismul.

Când nu simți nevoia închinării, a ascultării Cuvântului, a participării active la închinarea și părtășia congregației pentru că nu ești tu pe scenă sau în față ești un idolatru. Când închinarea mea este diferită când “sunt ochi ce se uită” și când nimeni nu mă observă sunt un închinător la propria mea imagine. Viața dublă sau compromisă de păcat nu aduce o închinare “în duh și adevăr”.

Formele nu au nimic de a face cu mulțumirea, evlavia, (viață curată), sau “frica de Domnul” adică respect față de Dumnezeu și biserica Lui, reverența, decența, atitudinea sau onestitatea.

Închinarea este motivată de prioritățile vieții. Când omul este convins că Dumnezeu este totul și restul sunt doar resturi, va face din închinarea zilnică o prioritate. Cât timp ce este în jurul nostru reprezintă valori și priorități mai mari decât Dumnezeu, noi îl vom pune pe El pe locul 2,3, 4,5…. De aceea pentru unii este destulă slujba duminicală, școala duminicală, închinarea duminicală sau sabatică. Nu există exces de închinare, exces de slujire, rugăciune, citire a Bibliei, facere de bine etc. închinarea este reacția, răspunsul corect al omului salvat, care realizează de unde l-a scos Dumnezeu, cît l-a binecuvântat, câte i-a iertat și ce ar fi meritat în schimb.

Mereu vom fi transformați de obiectul închinării noastre: fie Dumnezeu, fie orice altceva. Adevărata închinare nu este egoistă ci face loc și altora să umple închinarea.

ÎNTREBARE: TE ÎNCHINI SAU TE AFIRMI PRIN CEEA CE FACI?

Ioan 4:23 – "Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl."

Putem găsi sute de cărți de teologie, comentarii, muzică creștină, specialiști care să ne învețe cum să ne închinăm. Mai complicat este să o facem.

Vorba aceea: ” Teoria ca teoria, practica omoară.”

Adevărata închinarea pornește de la credința și convingerea noastră despre cine este Dumnezeu pentru noi și ce îi place cu adevărat Lui nu ce ne place nouă.

“Gata îmi este inima să cânte, Dumnezeule! Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!”

‭‭Psalmul‬ ‭108‬: ‭1‬ ‭EDC100‬‬

Am întrebat odată, așa pentru un prieten, un predicator ce părere are despre psalmii bucuriei, ce-i cu strigăte, chiuieli, bătut din palme, jocuri și el mi-a răspuns că David i-a scris când era beat și nu trebuie să îl luăm în serios și să îi interpretăm “at literam”. Bună explicație! Profundă teologie!

Am ajuns la concluzia că noi, iubitorii de Dumnezeu, aducem o închinarea care ne place nouă nu care îi place Lui și încercăm să îl convingem pe El că așa trebuie. O filtrăm prin filtrele denominaționale, culturale, tradiționale dar mai puțin biblice.

Ne este frică să nu ne judece alți sfinți, lumea, dar nu ne gândim că ne va judeca Dumnezeu. Eh, Lui îi place tot ce-i dăm!

Prea des se investesc ore de repetiții, lecții, partituri, aranjament muzical, lumini, profesionalism și prea puțin sfințire, rugăciune, post, viață reală, închinare din inimă și nu din plămâni sau corzi. Și nu este nimic greșit, însă îmi pun întrebarea cum ar fi dacă am investit tot atât de mult rugăciune.

Nu înțelegeți greșit, nu sunt pentru cristotecă dar nici pentru case funerare unde vezi fețe fără nici o bucurie și chef, oameni plictisiți de Dumnezeu și chiftuiți de eu.

“Strigați către Domnul cu strigăte de bucurie, toți locuitorii pământului! Chiuiți, strigați și cântați laude!”

‭‭Psalmul‬ ‭98‬: ‭4‬ ‭

Psalmii 134:2 – "Ridicaţi-vă mâinile spre Sfântul Locaş şi binecuvântaţi pe Domnul!"

1 Samuel 4:5 – "Când a intrat chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a scos strigăte de bucurie de s-a cutremurat pământul."

1 Cronici 15:28 – "Tot Israelul a suit chivotul legământului Domnului cu strigăte de bucurie, cu sunete de goarne, de trâmbiţe şi de chimvale şi făcând să răsune lăutele şi harpele."

Psalmii 33:3 – "Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!"

E preferabil să nu strigăm unii la alții ci să folosim decibelii pentru a face să răsune laudele Domnului.

Nici nu ne imaginăm cît de mult contează adevărul inimii. Cât de plină de Dumnezeu este ea?

Prima roadă a Duhului este dragostea apoi bucuria. Cum arată o închinare fără acestea două? Fără restul roadei?

Cred că există un motiv de ce biserica este considerată doar bună pentru bătrâni.

AFIRMAȚIE: PREZENȚA ȘI ASCULTAREA DE DUMNEZEU VA DETERMINA INIMA ÎNCHINĂRII.

MIEZUL ADEVĂRATEI ÎNCHINĂRI: ÎNCHINAREA ÎN FAMILIE

“veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorul nostru!”

‭‭Psalmul‬ ‭95‬: ‭6‬ ‭EDC100‬‬

DE CE TREBUIE SĂ TE DECIZI SĂ TE ÎNCHINI ÎN FAMILIE?

Familia este chemată la închinare. Altarul familiei este indispensabil.

1. Starea spirituală din fiecare familiei dictează starea spirituală a bisericii
2. Un singur lucru te poate împiedica să faci voia Lui - voia ta.
3. Pentru că copiii vor copia închinarea și credința de acasă și nu cea de la biserică
4. Dacă închinarea și credința nu funcționează acasă nu va funcționa nici la biserică
5. Nu contează în ce biserică te închini duminica dacă de luni până sâmbătă seara nu te-ai închinat mai deloc în familie
6. Căutarea umplerii cu Duhul Sfânt se face întâi în familie pentru că promisiunea Duhului este dată familiei - PENTRU VOI ȘI PENTRU COPIII VOȘTRI!