ÎNGERI ŞI ÎNGERUL DOMNULUI

Judec. 2:1 „îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim, si a zis: „Eu v-am scos din Egipt, şi v-am adus în ţara pe care am jurat părinţilor voştri că v-o voi da. Am zis: „Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi. "



Îngerii sunt menţionaţi frecvent în Biblie. Acest articol oferă o prezentare a învăţăturii Bibliei despre îngeri. ÎNGERII. Cuvântul „înger" (malak în ebraică; angelos în greacă) înseamnă „mesager", îngerii sunt mesagerii sau slujitorii cereşti ai lui Dumnezeu (Evr. 1:13-14), creaţi de Dumnezeu înainte ca pământul să fi fost întemeiat (Iov 38:4-7; Ps. 148:2/5; Col. 1:16). (1) Biblia vorbeşte de îngeri buni şi răi, deşi ea accentuează faptul că toţi îngerii au fost creaţi de la început buni şi sfinţi (Gen. 1:31). Având libertatea să aleagă, numeroşi îngeri s-au unit în răzvrătirea lui Satan (Ez. 28:12-17; II Petru 2:4; Iuda 6; Apoc! 12:9; vezi Mat. 4:10, ) şi au căzut din starea lor de har de la început, ca slujitori ai lui Dumnezeu, în felul acesta pierzându-şi rolul lor ceresc, în mod incontestabil, demonii Noului Testament trebuie să fie identificaţi cu acei îngeri căzuţi (Mat. 25:41; vezi Iuda 6, ; vezi articolul PUTEREA ASUPRA SATANEI ŞI A DEMONILOR, ).

(2) Biblia vorbeşte de o mare oştire de îngeri buni (I Împ. 22:19; Ps. 68:17; 148:2; Dan. 7:9-10; Apoc. 5:11), deşi doar numele a doi dintre ei sunt menţionate în Scriptură: Mihail (Dan. 12:1; Iuda 9; Apoc. 12:7) şi Gavril (Dan. 9:21; Luca 1:19, 26). în mod evident ei sunt împărţiţi în ranguri diferite: Mihail este numit arhanghel (literal „înger conducător", Iuda 9; compară cu I Tes. 4:16); există serafimi (Is. 6:2), heruvimi (Ez. 10:1-3), îngeri cu autoritate şi stăpânire (Efes. 3:10; Col. 1:16) şi mii şi mii de duhuri îngereşti slujitoare (Evr. 1:13-14; Apoc. 5:11).

(3) Ca fiinţe spirituale, îngerii buni se închină lui Dumnezeu (Evr. 1:6; Apoc. 5:11; 7:11), fac voia Lui (Num. 22:22; Ps. 103:20), văd faţa Sa (Mat. 18:10), sunt supuşi lui Hristos (I Petru 3:22), sunt superiori oamenilor (Evr. 2:6-7) şi locuiesc în sferele cereşti (Marcu 13:22; Gal. 1:8). Ei nu se căsătoresc (Mat. 22:30), nu vor muri niciodată (Luca 20:34-36) şi nu trebuie să li se închine cineva (Col. 2:18; Apoc. 19:9-10). Ei pot lua înfăţişare umană (de obicei apar ca nişte tineri, fără aripi, compară Gen. 18:2, 16 cu 19:1; Evr. 13:2).

(4) Îngerii îndeplinesc numeroase lucrări pe pământ, la porunca lui Dumnezeu. Ei au avut un rol special în revelarea Legii lui Dumnezeu (Fapte 7:38; comp. cu Gal. 3:19; Evr. 2:2). Slujbele lor sunt în primul rând legate de rolul lor în misiunea de răscumpărare împlinită de Hristos (vezi Mat. 1:20-24; 2:13; 28:2; Luca 1-2; Fapte 1:10; Apoc. 14:6-7). Ei se bucură pentru un singur păcătos care se pocăieşte (Luca 15:10), slujesc în folosul poporului lui Dumnezeu (Dan. 3:25; 6:22; Mat. 18:10; Evr. 1:14), observă viaţa comunităţilor creştine (I Cor. 11:10; Efes. 3:10; 1 Tim. 5:21), aduc mesaje de la Dumnezeu (Zah. 1:14-17; Fapte 10:1-8; 27:23-24), aduc răspunsuri la rugăciuni (Dan. 9:21-23; Fapte 10:4), ajută uneori la tălmăcirea viselor profetice şi a viziunilor (Dan. 7:15-16), întăresc în încercări pe poporul lui Dumnezeu (Mat. 4:11; Luca 22:43), ocrotesc pe sfinţii care se tem de Dumnezeu şi urăsc răul (Ps. 34:7; 91:11; Dan. 6:22; Fapte 12:7-10), pedepsesc pe cei care sunt vrăjmaşii lui Dumnezeu (II Împ. 19:35; Fapte 12:23; Apoc. 14:17-16:21), poartă război împotriva a ceea ce este demonic (Apoc. 2:7-9) şi duc pe cei mântuiţi în cer (Luca 16:22).

(5) În decursul evenimentelor care vor avea loc în vremea sfârşitului, se va intensifica războiul dintre Mihail cu îngerii buni, pe de o parte, şi Satana cu oştirea
lui demonică, pe de altă parte (Apoc. 12:7-9). Îngerii Vor însoţi pe Hristos când El va reveni (Mat. 24:30-31) şi vor fi prezenţi la judecata întregii omeniri (Luca 12:8-9).

ÎNGERUL DOMNULUI.

O menţiune specială trebuie să fie făcută în legătură cu „Îngerul Domnului" (uneori „îngerul lui Dumnezeu"), un înger unic care apare atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament.

(1) Prima apariţie de acest fel a avut loc în pustie, în faţa lui Agar (Gen. 16:7); alte apariţii au implicat oameni ca Avraam (Gen. 22:11, 15), Iacov (Gen. 31:11-13), Moise (Ex. 3:2), toţi Israeliţii în timpul exodului (Ex. 14:19) şi mai târziu la Bochim (Jud. 2:1, 4), Balaam (Num. 22:22-36), Iosua (Ios. 5:13-15, unde „Căpetenia oştirii Domnului" este foarte probabil îngerul Domnului), Ghedeon (Jud. 6:11), David (I Cron. 21:16), Ilie (II Împ. 1:3-4), Daniel , (Dan. 6:22) şi losif (Mat. 1:20; 2:13).

(2) Îngerul Domnului îndeplineşte însărcinări asemănătoare cu cele ale îngerilor, în general. Câteodată el aducea mai multe mesaje de la Domnul pentru poporul Său (Gen. 22:15-18; 31:11-13; Mat. 1:20). Alteori, Dumnezeu trimitea pe îngerul Său ca să vegheze asupra nevoilor poporului Său (I Împ. 19:5-7), ca să-i ocrotească de primejdii (Ex. 14:19; 23:20; Dan. 6:22) şi, când era cazul, să nimicească pe duşmanii lor (Ex. 23:23; II Împ. 19:34-35; comp. cu Is. 63:9). Când oameni din poporul lui Dumnezeu se răzvrăteau şi păcătuiau greu, îngerul Său putea fi trimis ca să-i nimicească (II Sam. 24:16-17).

(3) Identitatea îngerului Domnului a fost discutată, mai ales din cauza felului în care El se adresa de multe ori oamenilor. Să reţinem următoarele: (a) în Jud. 2:1, îngerul Domnului spune: ,Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am jurat părinţilor voştri că v-o voi da. Am zis: „Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi". Când sunt comparate cu alte pasaje din Scriptură care descriu acelaşi eveniment, aceste acţiuni erau fapte ale Domnului, Dumnezeului legământului Israeliţilor. El a fost Cel care a jurat lui Avraam, Isaac şi Iacov să dea ţara Canaanului urmaşilor lor (Gen. 13:14-17; 17:8; 26:2-4; 28:13); El a promis că acest legământ va fi veşnic (Gen. 17:7); El i-a scos pe Israeliţi din Egipt (Ex. 20:1-2); şi El i-a ajutat să intre în ţara promisă (Ios. 1:1-2). (b) Când îngerul Domnului a apărut înaintea lui Iosua, acesta s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea Lui (Ios. 5:14). O astfel de reacţie a făcut pe mulţi să creadă că acest înger era o manifestare vizibilă a Domnului Dumnezeu Însuşi; altminteri îngerul l-ar fi învăţat pe Iosua că nu trebuie să i se închine (cf. Apoc. 19:10; 22:8-9). (c) Chiar mai explicit, îngerul Domnului care i s-a arătat lui Moise în rugul aprins, a spus în termeni categorici: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov" (Ex. 3:6; vezi Gen. 16:7, ; Ex. 3:2, ).

(4) Fiindcă îngerul Domnului este atât de strict identificat cu Domnul însuşi şi fiindcă El a apărut cu înfăţişare umană, unii îl consideră o apariţie a lui Hristos Cel veşnic, a doua Persoană a Sfintei Treimi, înainte de întruparea şi naşterea Sa din fecioară.