Încredințarea pe care o ai

Încredințarea pe care o ai!

Romani 14:22

„Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine.”

Citind Cuvântul acesta, mi-am adus aminte de încredințarea pe care am primit-o de la Domnul încă din ziua în care am fost mântuit prin Jertfa Sa; și de încredințarea pe care am avut-o acum unsprezece ani, când am fost internat în spitalul de urgență, Floreasca…

Eram pe pat, într-o zi de marți, era dimineața și tuturor celor 23 de bolnavi din salonul cu 24 de paturi (un salon mixt, cu femei și bărbați la un loc, grav bolnavi), asistentele le-au administrat tratamentul (toți „pomii” erau plini cu pungi și flacoane cu seruri și sânge), numai al meu era gol și nu mi-au dat nici măcar o aspirină pentru calmarea durerilor.

Aveam febră, tremuram sub pătură și nu-mi dădeau nimic, pentru că zicea doctorița că nu mai au antibiotic în farmacie…

Atunci mi-am adus aminte de cuvintele lui Solomon din Proverbe capitolul 4:20-22 unde sfătuiește pe orice copil de Dumnezeu, spunând astfel: „Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ți urechea la vorbele mele!

Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!

Căci ele sunt viață pentru cei ce le găsesc și sănătate pentru tot trupul lor.”

Și atunci am zis în inima mea, stând acolo pe pat de spital: acesta este tratamentul meu: Cuvântul Scripturii!

Și am început să citesc Scriptura pe care o aveam la mine. Nu după multe minute citind, am simțit că mi se încălzește tot trupul, tremurul mă lasă și din momentul acela nu am mai avut nevoie de medicamente și nici nu am mai făcut febră.

Domnul, prin Cuvântul Său m-a vindecat și după două zile, după ce mi-au făcut alte analize, m-au externat sănătos deplin. Și pentru lucrul acesta Îi dau slavă Domnului!

Mai am alte experiențe extraordinare cu Domnul, pentru că am luat cuvintele Sale ca pe ceva personal și am primit Scriptura cu mult drag, ca pe o scrisoare personală, trimisă mie, de Dumnezeu Tatăl.

Calea celor neprihăniți este comparată în versetul 18 din Cartea Proverbelor, cu lumina zilei care, începând cu răsăritul soarelui, crește până la intensitatea maximă.

Tot la fel trebuie să fie și umblarea noastră în adevăr și pe măsură ce ne apropiem de Domnul și pe măsură ce Îl cunoaștem mai bine, mai profund, să fim tot mai luminați, până vom ajunge să strălucim ca stelele în Împărăția lui Dumnezeu.

Pentru că la acesta suntem chemați și anume, să ajungem maturi în credință, în cunoștință, în înțelepciune și să creștem până la plinătatea staturii Domnului Isus, Mântuitorul sufletelor noastre.

Lucrul acesta se poate întâmpla într-un singur mod și anume, conform versetului 21, pe măsură ce Cuvintele Domnului coboară de la nivelul minții, în inimă, credinciosul devine tot mai luminat, tot mai așezat în adevăr, tot mai statornic în credință.

Pe un astfel de credincios, nu-l mai poate clătina nimic de pe Cale, după cuvintele lui Pavel, adresate Romanilor în capitolul 8:38-39 „Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Cristos, Domnul nostru.”

Nu tot așa se întâmplă cu cei care nu-L cunosc pe Domnul ca Mântuitor personal și nu cunosc nici Cuvântul Său.

Pentru ei totul este întuneric și se poticnesc de orice gest, de orice vorbă, de orice purtare și culmea: se cred „adevărata lumină”.

Ei sunt întuneric, dar se cred lumină!

Tocmai de aceea, spune Cuvântul sfânt în versetul 19 că, cei ce sunt „întuneric”, se poticnesc și nici nu-și dau seama de faptul acesta.

Noi, însă dragii mei frați în Domnul Isus, suntem „invitați”, să ne apropiem tot mai mult de Cel ce a zis despre Sine: „Eu sunt lumina lumii” și să ne încredem în El și în făgăduințele Sale care sunt Da și Amin!

Nu în ultimul rând, încredințarea pe care o avem și experiențele vieții de credință să le mărturisim și le împărtășim cu frații, ca să rămână statornici și curajoși pe Cale.

Domnul, Dumnezeu să vă binecuvânteze!