Iata Imparatul !

IATĂ ÎMPĂRATUL !
Marcu 11: 1-11

De pe Muntele Măslinilor, Domnul Isus privea Ierusalimul. A fost în cetatea aceasta de mai multe ori. Acum, pășește în ea ca de aici să meargă spre suferință, spre moarte, spre înviere. Evenimentul acesta are loc duminica, zi care a marcat începutul săptămânii patimilor Domnului Isus.

Dacă până acum, le cerea ucenicilor să păstreze tăcerea despre identitatea Lui, din această zi, Domnul Isus a început să atragă atenția asupra Lui. De ce ? A făcut lucrul acesta ca să împlinească o veche profeție care spunea că El va fi Împăratul poporului Său Israel (Zaharia 9: 9).

PERSOANA ACESTUI ÎMPĂRAT

Din versetele acestea se poate vedea gloria Domnului Isus. Imaginați-vă scena de acolo. Devreme în dimineața aceea, Domnul Isus se pregătea să meargă la Ierusalim. În apropiere de Muntele Măslinilor erau două sate mici, Betfaghe (”Casa măslinilor mici”) și Betania (”Casa curmalelor”). De pe Muntele Măslinilor, Domnul Isus vedea cetatea Ierusalimului în toată frumusețea ei. Era o distanță de aproximativ 800 m. Istoricii ne spun că populația Ierusalimului în acele timpuri era în jurul a 80.000 de locuitori. La sărbătoarea Paștelui ajungea între două și trei milioane. Într-un astfel de context, poporul era în așteptare. Ei așteptau ca Dumnezeu să facă ceva în timp ce ei erau acolo. Lucrul acesta s-a întâmplat, Dumnezeu avea să facă cel mai mare lucru în acea săptămână. Da, Domnul Isus a ales momentul acela potrivit ca să se prezinte poporului Israel.

El și-a descoperit personalitatea. Trimite doi ucenici ca să găsească un măgăruș. Le dă detalii exacte, iar când ei se duc găsesc toate lucrurile întocmai. De unde a cunoscut Domnul Isus toate aceste lucruri ? Unii sugerează că El s-a dus la proprietarul măgărușului și a aranjat toate lucrurile. Să ne amintim și episodul cu Petru când a fost trimis să prindă peștele care avea o rublă în gură, bani potriviți ca să plătească darea pentru Templu. Trebuie afirmat cu claritate faptul că Fiul lui Dumnezeu nu a aranjat lucrurile fizic, ci le-a aranjat în suveranitatea Lui pentru că El era Dumnezeu.

El și-a descoperit și puterea Lui. Versetul 3 spune: ”Domnul are trebuință de el”. ”Domnul” un nume care revelează autoritatea și puterea Lui. Vreau să vă reamintesc că El este încă Domn și astăzi. El încă are autoritate și astăzi, chiar dacă oamenii i-o recunosc sau nu. Dumnezeu Tatăl I-a dat-o (Filipeni 2: 9-11). Notați din nou: ”Domnul are trebuință de el”. Aceasta este o afirmație uluitoare. Avea nevoie Dumnezeu de ceva ? Era marele paradox al vieții pământești a Domnului Isus ! El, cel bogat, s-a făcut sărac pentru noi. El era proprietarul tuturor lucrurilor și totuși nu poseda nimic. A creat stelele și totuși nu avea unde să-și plece capul. El a creat fiecare strop de apă care există și totuși a strigat: ”Mi-e sete !” El a creat fiecare stâncă și totuși a luat cu împrumut un mormânt unde să fie înmormântat.

Ce frumos ! El alege un măgăruș ca să împlinească profeția, alege să lucreze prin instrumente umane.

PREZENTAREA ACESTUI ÎMPĂRAT

Priviți cum se prezintă Împăratul lui Israel poporului Său:
El este cel smerit. Spuneam că Domnul nostru împlinește profeția din Zaharia 9: 9 care spune că El va fi smerit. Vom vedea un om smerit, încălecând un animal smerit și făcând o declarație smerită despre identitatea Lui. Încercați să priviți procesiunea aceasta. Fiind pe măgăruș Îl aclamă oameni obișnuiți. Oamenii aceia au în mâini ramuri de finic, nu săbii. El este așezat pe haine vechi, nu pe ceva strălucitor. El vine pe un măgăruș, nu pe un cal ca și împărații Romei. E foarte posibil ca atunci când soldații Romei au privit o asemenea paradă împărătească, să râdă de Cel care spunea că este Împăratul lui Israel. În procesiunile romane toată strălucirea Romei era arătată oamenilor. Un general roman putea avea un asemenea triumf doar dacă omora peste 5000 de soldați din tabăra inamică. Foarte curând însă, Împăratul lui Israel avea să câștige peste 8000 de noi credincioși (Fapte 2: 41; 4: 4). Această mică procesiune care a început atunci va aduce Roma și toate împărățiile pământului la picioarele Lui !

Priviți mulțimea, cine să fii fost acolo ? Toți aceia cărora Domnul le-a făcut bine ! Bartimeu, Zacheu, Lazăr, Maria, Marta, etc. În procesiunea care a început atunci suntem și noi. Mergem spre eternitate avându-L pe El în frunte.

El este Cel smerit. Mulțimea striga: ”Osana ! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului. Cei din față spuneau o parte, poporul din spate răspundea. Luca ne spune că fariseii îi cereau Domnului Isus să-și certe ucenicii, la care Mântuitorul răspunde: ”Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. Bineînțeles că avem toate motivele ca noi să facem lucrul acesta. Să nu lăsăm pietrele să o facă !

SCOPUL ACESTUI ÎMPĂRAT

Domnul Isus împlinea Cuvântul Scripturii venind în Ierusalim. Odată ajuns aici împlinea un scop dublu.

A venit să examineze orașul. Când s-a apropiat de cetate, El a văzut Ierusalimul, a văzut viitorul lui. El știa că peste numai 40 de ani va fi dărâmat. El știa că Templul va fi făcut una cu pământul. El știa toate aceste lucruri și de aceea plângea pentru cetate. Mulțimea cânta, dar El avea inima frântă. El vedea oameni în suferință, vedea sufletele pierdute, vedea că mulți oameni merg la pierzare veșnică.

A venit și să examineze Templul. A văzut frumusețea Templului, a văzut aurul lui, a văzut preoții lui, a văzut oamenii care intrau acolo...Știți ce este trist ? Ei nu L-au văzut pe El ! A intrat Împăratul în Templu și ei nu au știut...

Întrebarea este ”Știi că trece Împăratul ?” El este înaintea noastră, pentru tine și pentru mine !

Pastor Ioan Cocîrțeu