Hula împotriva Duhului Sfânt. Cum se manifestă ?

De regulă foarte puțin se predică despre acest păcat. Probabil nu i se cunoaște identitatea. Singurii care îl mai amintesc sunt cei care pretind că au darul profetic. Dar pentru că nu sunt persoane credibile, iar cuvântul lor nu este luat în considerare, invocă pericolul de a cădea în acest păcat a celor ce iau în mod ușuratic „lucrările Domnului”. Fără să se țină cont de libertatea de a alege între ce este „bun” și a te feri de ce ți se pare „rău” suntem constrânși să le „înghițim nemestecate” pe cele bune și pe cele mai puțin bune. Este foarte bine ca și în acest context (ca și în celelalte) să ținem cont cui anume se adresează Domnul Isus.

Nici într-un caz bisericii, sau unor oameni credincioși, ci acest cuvânt de avertizare se adresează unor evrei necredincioși cu care Domnul Isus era în conflict, considerați „orbi spiritual” ce nu-L cunoșteau pe Tatăl și nici pe Fiul - într-un cuvânt - oameni străini de viața lui Dumnezeu, ce negau divinitatea Domnul Isus atribuind minunile făcute de El unor puteri demonice.

Dar este bine să stabilim: Ce înseamnă hulă?

Din punct de vedere omenesc. hulă însemna divinizare de sine... . „să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu? Da sunt! Atunci marele preot și-a rupt hainele și a zis: A hulit!”. (Matei 26/63,64, 65) Din punct de vedere dumnezeiesc, hulă înseamnă negarea sau respingerea adevăratei divinități. (conf. Matei 12/27; 1Tim. 1/20)

Citind cu atenție discuția Domnului Isus cu evreii pe această temă observăm următoarele:

Ei, L-au acuzat că scoate dracii cu ajutorul lui Beelzebul. Dacă în urma acestei acuzații false ei s-ar fi făcut vinovați de hulă împotriva Duhului Sfânt - El le-ar fi spus: „cuvintele pe care le-ați rostit acum sunt hulă împotriva Duhului Sfânt”. Dar Isus le-a spus: „Cine hulește împotriva Fiului omului (ceea ce ați făcut voi acum) vă va fi iertat - dar vă avertizez - că tot așa de ușor ați putea păcătui și împotriva Duhului Sfânt”.

Dar oricine va (în viitor) vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat.

Cât privește hula împotriva Fiului Omului de care evreii se făceau vinovați în acest context de împrejurări Domnul a zis:

1) Există posibilitate de iertare (prin pocăință) Matei 12/32a

2) Iar dacă nu se vor pocăi - oamenii vor da socoteală și de acest cuvânt nefolositor (Matei 12/36)

Revenim: Este foarte important de reținut că păcatul acesta nu presupune si nu se limitează doar la un cuvânt rostit, sau la o formă de exprimare denaturată sau greșită (cu voie sau fără voie) împotriva Duhului Sfânt.

Hula împotriva Duhului Sfânt implică o stare de răzvrătire, de rebeliune, de conflict și împotrivire permanentă față de Duhul Sfânt. Ștefan a reproșat evreilor: „Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt” (Fapte 7:51).

Cum se face aceasta?

1) Prin respingerea permanentă a Cuvântului lui Dumnezeu și denigrându-L (Ps. 50:16 - „ Dumnezeu zice celui rău: Tu urăști mustrările si arunci înapoia ta cuvintele Mele)

2) - „Stați în drumuri și întrebați care sunt cărările cele vechi, și umblați pe ele, dar ei răspund: nu vrem să umblăm pe ele” (Ier. 6/14)

3) - „Va veni vremea când oamenii își vor întoarce urechea de la adevăr” (2Tim. 4/3)

Hula împotriva Duhului Sfânt este de regulă specifică oamenilor căzuți.

Ex: a) - „Au căzut din credință, ... i-am dat pe mâna satanei să nu mai hulească”. (1Tim. 1/19,20)

b) În epistola destinată evreilor apare din nou păcatul acesta, dar sub o altă exprimare: „batjocorirea Duhului harului”.

Însă pentru a ajunge aici există un „traseu” mai lung (și nu o acțiune spontană).

Este bine să-l urmărim: Epistola către evrei cap. 10/ 23 -29, vorbește despre o categorie de oameni:

- care au început întâi să meargă pe cale șovăind (Vers. 23)

- a început să-i părăsească încrederea (Vers. 35)

- au început să păcătuiască cu voia și să se întoarcă la jertfele specifice Vechiului Testament (vers. 26)

- au continuat cu părăsirea Adunării creștinilor de la Ierusalim, întorcându-se la „iudaism”

Sfârșitul lor? - Au căzut - deși au fost luminați, au gustat darul ceresc și s-au făcut părtași Duhului Sfânt. Evrei 6/6a)

Consecințele? - Nu mai pot fi înnoiți iarăși și aduși la pocăință (Evrei 6/6)

De unde au căzut? „Voi care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin lege, v-ați despărțit de Hristos; ați căzut din har” (Gal. 5/4)- deci din har înapoi la Lege. Dar aceeași situație este și pentru cei căzuți de la credință (1Tim. 1/19)

DE CE NU MAI POT FI ÎNNOIȚI IARĂȘI?

Deoarece cel ce produce înnoirea este Duhul Sfânt (Tit 3/5)

Numai că cei căzuți fără dorință de întoarcere sau de ridicare (2 Petru 2:20,21, 22) au intrat în conflict și împotrivire persistentă cu Cel ce este chiar sursa înnoirii - adică Duhul Sfânt.

Căzând din har, mântuirea este imposibilă, ea însă este posibilă doar rămânând „ în harul lui Dumnezeu”( vezi Fapte 15/11, Efes 2/8, Tit 2/11)

Nu întâmplător, în Evrei 10/29. Duhul Sfânt este numit: „ Duhul Harului”

Așadar: renunțând la har (cum au făcut evreii) au renunțat la Duhul Sfânt - renunțând la Duhul Sfânt, este imposibilă înnoirea (s-au după caz, reînnoirea )Tit 3/5 - fără înnoire este IMPOSIBILĂ MÂNTUIREA

Sfârșitul lor:

Evrei 10:29 - sunt pasibili de o pedeapsă aspră. De ce?

- a) pentru că au călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu (vers. 29)

- b) au pângărit sângele cu care au fost sfințiți (vers. 29)

- c) și au batjocorit (hulit, ofensat, calomniat, răzvrătit, împotrivit) pe Duhul harului.

Pe aceeași linie: analizând biserica apostată din Apocalipsa 3/15-20 - o biserică care lucra pe cont propriu, este ușor de observat că Duhul Sfânt era scos afară din Biserică. El stătea la ușă așteptând poate cineva îi va auzi bătăile și va deschide. În caz contrar consecințele sunt următoarele: „ am să te vărs din gura Mea”.

Ce înseamnă aceasta?

Deși biserica era apostată Duhul Sfânt voiește să-i spună că și în asemenea împrejurări El nu a abandonat-o, ci continuă să mijlocească pentru ea cu suspine negrăite înaintea lui Dumnezeu pentru reabilitarea ei (Rom. 8/26).

DE CE? - deoarece Duhul Sfânt ne vrea cu gelozie pentru Sine (Iac. 4/5)

În caz de împotrivire la nesfârșit, Duhul Sfânt ofensat de această răzvrătire va înceta sa mai depună mărturie pentru ea (1 Ioan 5/7)

În concluzie:

Hula împotriva Duhului Sfânt nu este o expresie verbală ci o stare menținută (persistentă) de conflict și împotrivire.

Domnul Isus a zis: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”.

În final: De ce spunem că păcatul acesta este specific oamenilor necredincioși sau căzuți?

Deoarece Domnul Isus a zis în același context:

„Omul rău scoate lucruri rele din inima lui”

Concluzie generală: Păcatul „hula împotriva Duhului Sfânt” nu poate fi întâlnit în biserică într-un mediul creștin ce are la bază mărturisirea lui Isus Hristos ca Domn. . El a fost localizat în religia iudaică ce a negat divinitatea Domnului Isus - respingându-L prin împotrivire. Mai târziu împotrivitorii au fost numiți „anticriști” (1Ioan 2/19,22)

Ceștinii nu sunt anti-Cristos, ci sunt „pentru” Cristos...

Fiți binecuvântați!