Harul de-a mă naşte om

Ca niciodată, azi m-am oprit în dreptul văii care se află puţin mai jos de locuinţa mea şi pe lângă care trec zilnic. M-am oprit şi am privit-o cât era de limpede şi de frumoasă, i-am ascultat graiul şi m-am minunat încă odată de creaţia lui Dumnezeu. Privind-o cât era acum de curată nu mi-a fost greu să-mi amintesc de câte ori am văzut-o murdară şi plină de mizerii aruncate de oameni. Atunci m-am gândit cât de nepreţuită este totuşi apa. Omul nu are grijă de ea dar oare Dumnezeu cât de mult preţuieşte apa?

Sunt om dar dacă aş fi fost apă aş fi avut tot atâta însemnătate pentru Dumnezeu câtă am ca om? Floarea nu are prea multă valoare pentru om şi mi se pare normal. Ea se ofileşte şi apoi este aruncată la gunoi şi toată frumuseţea şi parfumul ei sunt uitate şi nimeni nu se mai gândeşte la ea. Dacă aş fi fost o floare, câtă valoare aş fi avut în ochii lui Dumnezeu? Cât de nepreţuite sunt frunzele. Se vestejesc, cad şi apoi sunt călcate în picioare sau aruncate în foc pentru că sunt inestetice în curtea noastră. Oare cât preţ aş fi avut în ochii lui Dumnezeu dacă aş fi fost o frunză? Dar dacă aş fi fost o piatră? Nu cred că Dumnezeu ar fi fost de acord să mă transforme în ceva mai de preţ chiar dacă aş fi avut grai şi aş fi strigat întreaga zi de durere de sub roţile maşinilor. Dacă piatra rămâne tot piatră, asta spune câtă valoare are în ochii lui Dumnezeu.

Orice altceva aş fi fost, n-aş fi fost atât de preţuit cum sunt ca om. Am atâta valoare ca om încât Dumnezeu le-a creat pe toate pentru mine. Niciodată n-aş fi cunoscut dragostea lui Dumnezeu, aşa cum o cunosc ca om, dacă aş fi fost apă. Niciodată n-aş fi cunoscut mustrarea Lui, aşa cum o cunosc ca om, dacă aş fi fost floare. Niciodată n-ar fi venit Fiul lui Dumnezeu pe pământ pentru mine dacă aş fi fost o frunză. Niciodată Dumnezeu nu s-ar apleca spre mine cu dalta dacă ar şti că sunt doar piatră şi că n-ar da de carne.

Toate pier şi nimănui nu-i pasă de ele. Omul este singura fiinţă care la naştere are destinaţia spre PIEIRE şi căreia Dumnezeu îi oferă un bilet spre VIAŢĂ. Omul este singura creaţie divină de care Dumnezeu este interesat ca s-o aibă în cer cu El. Este un har să fii om pentru că prin asta captezi toată atenţia lui Dumnezeu şi beneficiezi de întreaga preţuire pe care o poate oferi EL omului. Este un dar special să te naşti om.