Glasul lui Ieremia vorbind astăzi unei mari părți a bisericii tot mai apostate

Glasul lui Ieremia vorbind astăzi unei mari părți a bisericii tot mai apostate

Dumnezeu a lăsat pe paginile Scripturii exemple negative, atât din viața unor oameni ai lui Dumnezeu, cât și din viața poporului Său Israel, iar noi Biserica privind la greșelile acestora să fim înțelepți și să nu le mai repetăm.
Citind Ieremia capitolul doi, mi-am dat seama cât de mult se aseamănă parte din bisericile de astăzi cu Israelul din vremea aceea, de aceea voi sublinia câteva din mustrările transmise de Duhul Sfânt atunci, valabile pentru noi creștinii astăzi:

1. Poporul a părăsit Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă
Ieremia 2:12. Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul. 13. Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.

Cu lacrimi în ochi m-am hotărât să scriu aceste lucruri, asta deoarece trăim într-o lume creștină astăzi, unde Biblia pentru mulți, foarte mulți, nu mai are relevanță. Ei au hotărât să alerge la profeții zilelor noastre, ca să le vorbească Domnul. Ce vor ei să le vorbească Domnul? Viitorul, prezentul, trecutul, cu cine să se căsătorească, cine o să fie sau n-o să fie președinte, când vine Domnul, ce viață vrea Domnul de la ei etc.
Trăim într-o lume a ”epidemiei de proroci”, parcă tot mai mulți și culmea, ei apar direct proporțional cu scăderea calității vieții creștinilor. Israel, care avea pe Domnul, avea Cuvântul venit de la Dumnezeu, Izvorul apelor vii, nu le-a mai convenit, deoarece le arăta starea reală și viața lor care trebuia schimbată și sfințită, așa că au început să-și facă puțurile lor proprii și să se rătăcească.
La fel azi o mare parte a bisericii creștine s-au aprins de puțuri săpate reprezentate prin tot felul de proroci și învățători, care le spun oamenilor ce vor să audă, pentru a se face populari și pentru a duce în rătăcire pe cât mai mulți.
Adică astăzi Biblia nu mai este Normă, Canon, nu mai satisface, ci trebuie alte puțuri săpate, vezi astfel de dimineața până seara alergând la zeci, sute, mii și mii de grupuri pe tot pământul, unde proroci care par evlavioși și cu sârguință vorbesc viitorul, căsătoria, ridică și coboară prin cuvântul lor, au devenit niște mici dumnezei, hristoși ai zilelor noastre.
Culmea este că dacă o să îndrăznească cineva să-i confrunte cu Izvorul apelor vii, cu Apa vieții, ori habar n-au, ori sare poporul cu sabia lor, ca să-ți taie capul și cumva să epureze hulitorii profeților lor și a puțurilor lor săpate. Nimic nou sub soare, asta ne spune Cuvântul că s-a întâmplat și cu Israel:
Ieremia 2:30. Degeaba v-am lovit copiii, n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat pe prorocii voştri ca un leu nimicitor. 31. O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la cuvântul Domnului care zice: „Am fost Eu un pustiu pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă? Pentru ce zice atunci poporul Meu: „Suntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine”?

2. Poporul a ajuns lumesc, rău, necredincios, fără frică de Domnul
Ieremia 2:18. Şi acum, ce cauţi să te duci în Egipt să bei apa Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria să bei apa râului? 19. Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul Dumnezeul oştirilor. 20. Demult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile şi ai zis: „Nu mai vreau să slujesc ca un rob!” Căci pe orice deal înalt şi sub orice copac verde te-ai întins ca o curvă. 21. Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică?

Israel a ajuns să aibă o viață ca și a păgânilor din Egipt și Asiria, să trăiască fără frică de Domnul, să dea la o parte ce le cerea Domnul, o viață sfântă și să aducă roade firești, roade rele.
Ne uităm astăzi la viața noastră și la mare parte din biserica zilelor noastre, s-a ajuns la o viață fără frâu, lumească, creștini care trăiesc în imoralitate, divorțează, bețivi, înjură, se îmbracă la fel ca cei din lume etc. Și culmea toți aceștia se amăgesc la fel ca odinioară Israel, cu prorocii lor, cu ce spun păstorii lor, fără să realizeze că s-a dus frica de Domnul și au ajuns să alerge, să semene și să se comporte ca cei din lume. Deși toți realizăm că mergem într-o direcție greșită vedem pedepsele care vin peste omenire, alergăm la puțurile lumii acesteia: politicieni, oameni de știință, medici, materialism, bani etc.

3. Poporul aude mustrarea Domnului, însă cu încăpățănare își continuă viața în păcat
Ieremia 2:23. Cum poţi să zici: „Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali”? Priveşte-ţi urma paşilor în vale şi vezi ce ai făcut, dromader iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi! 24. Măgăriţă sălbatică deprinsă cu pustiul, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. 25. Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtlejul de sete! Dar tu zici: „Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini şi vreau să merg după ei.”

Israel, deși Dumnezeu îi vorbea, pentru că-l iubea nespus de mult, cu încăpățânare prigonea pe cei care le vestea Cuvântul lui Dumnezeu, cu o patimă oarbă alerga spre păcat și spre dumnezeii străini care-i iubea.
Oare astăzi nu tot așa se întâmplă cu o mare parte a Bisericii? Oricât ar vorbi Dumnezeu din Cuvânt, oricât ar mustra Domnul viața noastră, cei mai mulți alergăm spre ceea ce lumea aleargă, spre dumnezeii străini și ofertele lor, oferte puse la dispoziție la radio, TV, internet, materialism, desfrânare etc și pozăm după orice atenționare a lui Dumnezeu, în cei mai buni creștini și oameni integri, morali, în realitate dând doar dovadă de un fariseism cras.

4. Poporul mai are o șansă ca să scape, Pocăința și întoarcerea la Dumnezeu
Ieremia 3:12. Du-te de strigă aceste cuvinte spre miazănoapte şi zi: „Întoarce-te, necredincioasa Israel, zice Domnul. Nu voi arunca o privire întunecoasă împotriva voastră, căci sunt milostiv, zice Domnul, şi nu ţin mânie pe vecie. 13. Recunoaşte-ţi numai nelegiuirea, recunoaşte că ai fost necredincioasă Domnului Dumnezeului tău, că ai alergat încoace şi încolo la dumnezei străini, sub orice copac verde, şi că n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul.

Dumnezeu își iubește poporul Său, este plin de milă, nu vrea moartea lor și despărțirea lor de El, de aceea le pune înainte Marea Șansă a iertării lor, adică pocăința, recunoașterea stării, mărturisirea stării și lepădarea de starea rea printr-o trăire sfântă prin credință și ascultare de Dumnezeu.
Oare nu tot asta vrea de la noi Dumnezeu astăzi, oare nu ca odinioară ar putea să ne spună și nouă că este scârbit de sărbătorile unite cu nelegiuirea și de viața noastră lumească și dorește s-o sfârșim cu nelegiuirea, cu păcatul și trăirea lumească și să trăim pentru Împărăția lui veșnică?
Și ce ar putea să fie greu creștine? Ce e așa greu frate și soră? Ca și creștini avem la dispoziție pe Marele nostru Preot, avem Mijlocitorul nostru minunat Hristos, avem Duhul Sfânt, doar să ne vedem starea, să ne-o recunoaștem, s-o mărturisim, să ne pocăim și să trăim pentru Domnul, astfel încât atunci când părăsim lumea aceasta să avem parte de veșnicia cu Domnul și nu de rușinea și pedeapsa despărțirii veșnice de Dumnezeu.
Te întreb azi creștine, cum stai cu cititul Scripturii și cum stai cu puțurile săpate, cu prorocii la care zilnic alergi, cum stai cu fariseismul, cu trăirea lumească, cu vorbele porcoase și blestemele care-ți ies pe gură, cu fariseismul și viața duplicitară? Nu crezi că ajunge, nu crezi că-i destul, nu crezi că ar trebui să părăsești mocirla acestei lumi și să te întorci la Domnul, la trăirea în sfințenie, la seriozitate, la mărturia la care te-a chemat Domnul, la a fi sare și lumină?
Eu te rog Doamne să mă ajuți personal să calc pe urmele tale, să scutur țărâna de pe mine prin pocăință și credință, să fiu un martor al Tău, să mă curățești Te rog de păcatele mele și să mă ajuți să mă potrivesc Chipului Tău și să fug de chipul veacului acestuia și te rog pe cei care citesc acest material și vor să te urmeze prin pocăință, credință, te rog Doamne să-i trezești Tu și să-i ajuți să calce pe urmele tale până-n veșnicii în Ierusalimul ceresc. Amin!

Simion Ioanăș
Citiți articolul și aici.