Ganduri despre mama

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Pit Rodica

Nu am mai scris demult, imi era dor sa scriu...
Sunt foarte revoltata si in acelasi timp trista... cum poate cineva pe lumea aceasta, sa nu-si respecte parintii?
Daca as vrea sa o cuprind pe mama intr-un pasaj mi-ar trebui zeci de pagini.
La un moment dat, in viata, mama, nu era de acord cu mine intr-o alegere si eram putin trista; cineva mi-a zis: daca cineva in viata ta vrea sa-ti fie bine, atunci, fii convinsa ca aceea e mama" si mi-am dat seama pe urma ca asa este.
M-am nascut intr-o familie numeroasa de 13 copii si cand am fost mica nu mi-am dat seama ce sacrificiu fac pariniti mei in fiecare zi, ca sa avem ce pune pe masa.
MAMA si TATA erau doi oameni simpli de la tara care munceau din greu dar aveau o credinta statornica in DUMNEZEU.
Imi amintesc cu drag de copilarie, am trait clipe frumoase in casa noastra de la tara, eram inconjurati cu multa dragoste dar, un lucru m-a marcat inca de copil: noaptea, o auzeam pe mama ca se trezea, se punea pe genunchi si o auzeam ca ne amintea pe fiecare pe rand si nu oricum, ci cu lacrimi fierbinti. Cum as putea sa n-o iubesc pe mama? Stiu ca datorita rugaciunilor ei, diavolu nu a putut sa-mi distruga viitorul!
Fiindca eram multi, poate nu reusea intodeauna sa ne controleze, dar MAMA, prin trairea ei ne-a invatat sa fim oameni, sa ne deschidem sufletul catre cei sarmani, sa iubim neconditionat si chiar daca avem putin putem sa daruim din inima.
In casa noastar au avut loc toti cei care aveau nevoie de un acoperis, au mancat din painea noastra si au baut din apa noastra, dar mama, nu s-a plans niciodata ca sunt prea multi.
Nu am avut intodeauna haine noi de sarbatori sau de inceperea scolii si uneori eram tristi dar, mama ne-a facut sa intelegem ca nu haina il face pe om!
Nu-mi amintesc ca parintii mei sa se certe prea des, poate uneori... din cauza noastra.
Am avut momente cand nu i-am inteles de ce ne critica asa de des, dar, mai tarziu au fost benefice criticile lor.
Am ramas orfana de la 14 ani dar, mama a tinut locul tatalui meu foarte bine, intodeauna am putut vorbi orice cu ea, mai ales dupa moartea tatei, s-a deschis foarte mult fata de noi.
Azi sunt mama si-i inteleg efortul de a ne proteja, de a ne vrea aproape.
Atatea sacrificii cate face o mama nu se pot cantari, atatea nopti nedormite... si totusi, copiii cresc si uita, si mama sufera in tacere ca sa le fie bine, tot copiilor.
Am vazut copii care nu-si cinstesc parintii, care-i jignesc cu rautate, care nu sunt recunoscatori pentru cat le-a oferit.
"Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta ca sa ti se lungeasca zilele", aceasta e a V-a porunca.
Nu e aniversarea mamei, nu e nici 8 Martie, am scris pentru-ca am simtit sa scriu, GANDURI DESPRE MAMA!