FUNIILE MINCIUNII

      FUNIILE MINCIUNII

ISAIA 5:18

“Vai de cei ce trag dupa ei nelegiuirea cu funiile minciunii, si pacatele cu sleaurile unei carute”.

   Despre minciuna, noi, oamenii, credem ca nu e un pacat grav.

Unii spun chiar, ca o minciuna mica, “nevinovata”, e necesara, daca e spusa pentru a apara un scop nobil.

De aceea, minciuna are in societatea noastra, toate usile deschise.

Este atat de actual versul poetului:

   “Minciuna sta cu regele la masa,

     Iar asta-i cam de multisor poveste,

     De cand sunt regi, de cand minciuna este”.

In ochii lui Dumnezeu insa, minciuna este un pacat la fel de grav ca si altele, este unul din cele sapte lucruri rele pe care El le uraste:
Proverbe 6:16,17,19

  “Sase lucruri uraste Domnul,

  Chiar sapte Ii sunt urate:

  Ochii trufasi, limba mincinoasa…

Martorul mincinos care spune minciuni”.

   Martorul mincinos care spune mininos este “ca un buzdugan, ca o sabie si ca o sageata ascutita”.-Proverbe 25:18.

Inca de cand a dat primele porunci, Dumnezeu a spus poporului evreu “sa nu mintiti”.-Levitic 19:11.

Apoi, de-a lungul istoriei poporului evreu, Dumnezeu s-a suparat oridecateori a vazut minciuna in mijlocul poporului Sau.

Osea 4:2

“Fiecare jura stramb si minte”.

Ieremia 13:24, 25.

“Ii voi risipi, ca pleava luata de vantul pustiei…pentru ca M-ai uitat si ti-ai pus increderea in minciuni”.

Ieremia 23:14

“Dar in proorocii Ierusalimului am vazut lucruri grozave. Sunt preacurvari , traiesc in minciuna”.

   Asa de grava este minciuna, incat Dumnezeu o numeste grozavie?

Da, pentru ca:

-minciuna vine de la cel rau, o spune chiar Domnul Isus:
Ioan 8:44

“El[ diavolul] de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar , pentru ca in el nu este adevar. Oridecateori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este un mincinos si tatal minciunii”. 

   Chiar si atunci cand Domnul Isus a fost dus sa fie judecat, soborul si preotii “cautau vreo marturie mincinoasa impotriva lui Isus, ca sa-L poata omori. Dar n-au gasit niciuna, macar ca s-au infatisat multi martori mincinosi “.-Matei 26:59,60.

Gravitatea minciunii se vede mai ales in istorisirea despre Anania si Safira, din Faptele Apostolilor 5, cand acestia au platit cu viata lor, faptul ca s-au unit “sa minta pe Duhul Sfant”.

   Pe crestinii din Efes[ si odata cu ei, pe noi toti], Apostolul Pavel ii atentioneaza:

Efeseni 4:25

“De aceea, lasati-va de minciuna; fiecare dintre voi sa spuna adevarul”.

Tot Apostolul Pavel spune ca a fost “in primejdii, intre frati mincinosi “.-2 Corinteni 11:26.

Iata deci, ca minciuna se poate strecura chiar si intre crestini si este atat de grava, incat poate primejdui viata si curatia altora.

Dar oare de ce in Isaia se spune ca minciuna are funii?

Pentru ca , datorita unei singure minciuni, poti sa intri in incurcaturi mari, si apoi sa fii nevoit sa faci alte pacate grave, pe care n-ai fi vrut sa le faci, dar pentru ca ai intrat in “hora minciunii”,esti nevoit sa “tragi dupa tine nelegiuirea”, sa mergi din minciuna in minciuna si din pacat in alt pacat.

Daca nu vrem sa tragem dupa noi nelegiuiri, sa spunem totdeauna adevarul.

Sa spui adevarul in orice imprejurare, e o dovada ca Hristos locuieste in tine.

   Am citit odata, intr-un calendar vechi, urmatoarea povestire, scrisa de un autor pe nume Forster:

   “In copilaria mea, auzisem multe predici asupra minciunii, insa nu ma puteam dezbara de minciuni.

Acestea imi pareau tot asa de nelipsite in viata, ca si umbrela pentru ploaie.

La ce bun sa te lasi sa te ude leoarca, daca poti sa te feresti foarte bine, ma gandeam eu.

De buna seama, umbrela nu e un lucru tocmai aratos, te apara insa de ploaie. Daca minciuna nu e nici ea ceva frumos, te fereste insa de multe necazuri.  Astfel cugetam pe atunci.

   Odata am auzit un cantec de lauda adevarului.

Un om batran, scump mie, ma lua cu dansul la tarmul marii, cand sus, pe deasupra valurilor, prindeau sa rasara intaile stele. Atunci se opri locului si-mi spuse:

-Uite cum straluceste colo , printre cei din urma norisori cenusii, luceafarul.

Pe el poti sa te bizui totdeauna. Imi vine sa-mi impreun mainile de cate ori il zaresc. El imi reaminteste ceea ce e mai mandru in lumea asta: omul pe care poti sa pui temei.Pe cuvantul lui te poti bizui , ca si pe luceafarul stralucitor, nu te inseala niciodata. Mai degraba s-ar putea sa se naruie lumea intreaga, decat sa rosteasca el un cuvant neadevarat.

Poti sa-ti pierzi orice carare in negura tainelor si a minciunilor; cand insa un astfel de om vorbeste, o stea licareste printre nori. Si atunci stii unde te afli.

   In timp ce paseam mai departe, se facu intuneric si in curand tot cerul scanteia de  luminile cele vesnice.

Atunci simtii deodata ca adevarul era insusi ceva instelat si suprapamantesc.

Si o mare, o nesfarsita iubire pentru adevar imi umplu incetul cu incetul inima.

Ca minciuna iti poate fi uneori la indemana, o stiam si acuma. A ajunge insa un om ca steaua de pe cer, un om pe-al carui cuvant sa te poti bizui ca pe-o stanca in lumea asta, unde atat de putini sunt cu desavarsire sinceri si atatia isi traiesc viata cu ajutorul minciunilor, mi se parea asa de vrednic de admiratie si asa de falnic, incat micile foloase ale minciunii palira cu totul”.

   Astfel de oameni doreste Domnul sa fie copiii Sai in aceasta lume.

Tot despre adevar, am mai citit urmatoarele:

   “Cumpara adevarul, chiar daca ar trebui sa dai pentru el totul”.

   “Adevarul e ca un caine, care musca numai pe cei ce fug de el”.

La fel de frumoase sunt si versurile urmatoare, al caror autor imi e necunoscut:

     “Fiul meu, fii drept de-a pururi si-adevarul sa-l iubesti

       Si sa-l aperi pan-la moarte-orice-ar fi sa patimesti.

       Si nu te –ntristezi atuncea cand minciuna biruieste;

       Noru-i nor si daca trece, soarele mai mult luceste”.

Sa ne ajute Domnul sa fim si noi in aceasta lume, asemenea stelelor ce stralucesc pe cer.

   Amin.