focul de paie

Greu mai repari ce se strica, nu e imposibil dar necesita effort……… Nu-i asa ca toti tinerii cand se casatoresc isi promit ca dragostea aceea arzatoare pe care o simt la inceput sa dureze toata viata………. Probabil ca stii si tu ca aproape in toate cazurile dorinta asta e un vis care nu se implineste, si ca, cu timpul scanteia de la inceput dispare……….

Nu-i asa ca fiecare om care Il intalneste pe D_zeu si incepe o relatie cu El, isi promite ca dragostea aceea plina de pasiune fata de D-zeul cerului si al pamantului nu va dispare niciodata……… ? Si cu totii stim ca multi crestini dupa o perioada se trezesc ca relatia lor cu D-zeu nu mai e condusa de acel sentiment dulce, tandru si care imbata inima omului de bucurie si pace………

Nu-i asa ca de fiecare data cand iti faci un prieten si il gasesti un om deosebit si simti ca ajungi sa il iubesti mai mult ca pe un frate, iti propuni ca aceasta dragoste intensa sa nu dispara niciodata…….. Ei, cate cazuri ati intalnit voi de prietenii care sa continue cu aceeasi intensitate cu care au inceput?

Oare de ce toate esecurile astea? Oare de ce falimentul asta in a mentine scanteia de la inceput, intensitatea de la inceput, incantarea si bucuria de la inceputul relatiei?

Dragostea e o floare, care are nevoie de ingrijire in fiecare zi.. Nu e sufficient sa ii spui florii la inceput cand o cumperi, ca este floarea ta, ca o sa te ocupi de ea, ii dai timp de o saptamana apa in fiecare zi, ii stergi frunzele si apoi o uiti….. Te mai uiti la ea din cand in cand si te intrebi de ce oare nu iti mai ofera parfumul de la inceput….. Doar i-ai spus, i-ai promis ca e floarea ta ca nu o dai altcuiva, si ar fi logic ca floarea sa priceapa si sa nu mai aiba alte pretentii…….. ,numa ca floarea se ofileste, se umple de praf si inceteaza sa mai dea mirosul acela divin care te-a facut sa ti-o doresti……. Floarea nu s-a multumit doar cu izbucnirea aceea de la inceput, nu s-a multumit doar cu acel “te iubesc” de la inceput, nu s-a multumit doar cu acea mangaiere de la inceput, cu acea pasiune din prima saptamana …….. ce ciudata floare, ce pretentioasa floare… cum a indraznit sa vrea apa in fiecare zi, cum a indraznit sa vrea sa fie ingrijita in fiecare zi…….. Prea multe pretentii , nu?

Probabil ca nu…….. doar la inceput tu ai hotarat ca vrei sa fie floarea ta, tu ai investit sa o ai… daca nu ai fi vrut-o ai fi avut alegerea  sa o lasi altcuiva…… acum esti responsabil in ce o priveste, o poti ingriji in asa fel incat sa te bucuri de ea, sau o poti neglija si o poti omora cu neglijenta.......Am o sugestie, te rog nu indrazni sa o consideri pe ea vinovata ca s-a uscat, pur si simplu nu indrazni……ar fi mult mai intelept sa incepi sa iti plangi lipsa de sensibilitate de grija fata de ea, sa o trezesti la realitate cu lacrimile tale…. Daca nu a murit cumva de tot, va invia, macar un lastar, o mica frunzulitza si vei avea sansa sa te ocupi de ea cu credinciosia pe care o astepta de la tine pe cand era o floare plina de parfum si lumina…..