Familia bogata din biserica noastra

Azi mi-a „căzut” în mână revista „Sămânța Adevărului” și am citit ceva foarte interesant. Voiam să scriu toată povestea reală aici dar e mult și necesită timp și pentru a o traduce în lb. engleză, așa că o voi povesti.

Din titlul articolului din revistă - Familia bogată din biserica noastră - mi-am zis ca o fi vorba despre o familie plină de bani dintr-o anumită biserică, familie care poate o fi făcut ceva interesant - să ajute poate pe cineva. Dar nu. :)
E vorba despre o familie cu 7 copii. Patru dintre ei s-au căsătorit și au plecat din casă, iar peste ceva timp, murise tatăl lor, iar mama lor a rămas singură să aibă grijă de cei 3 copii, care aveau vârste cuprinse între 12 și 16 ani.
La 5 ani de la moartea tatălui lor și cu o lună înainte de Paștele din anul 1946, pastorul din biserica unde mergeau copiii cu mama lor, a făcut un anunț: toată lumea să economisească și să adune bani pentru că se va face o colectă specială pentru a aduna bani pentru o familie săracă.
Când cei 3 copii au ajuns acasă cu mama lor au început să discute despre cum ar putea ei să adune bani pentru colectă. Au decis să cumpere 23 kg de cartofi și au mâncat din ei timp de o lună de zile, economisind astfel 20 de dolari, bani care i-ar fi dat pe legume. Apoi s-au gândit că dacă ar ține luminile stinse cât mai mult timp posibil, ar economisi bani din factura de curent pentru acea lună.
Una dintre fete a muncit la curățenie în casele unor familii, și de asemenea a îngrijit câțiva copii împreună cu sora ei, și au reușit să câștige 15 cenți. Cu acei 15 cenți, au cumpărat șervețele de bumbac și au făcut suporturi pentru ulcioare în valoare de 1 dolar. Au adunat 20 de dolari din vânzarea lor.
Săptămâna în care au lucrat a fost una dintre cele mai frumoase din viața lor. Numărau banii în fiecare seară ca să vadă cât au reușit să strângă și erau așa de bucuroși că vor putea să ajute acea familie din biserică.
Duminică dimineața, în ziua când se facea colecta, plouase afară, iar biserica era la 2 km distanță de casa lor, dar totuși acest lucru nu i-a oprit și au mers toți la biserică. Una dintre fete avea carton în pantofi pentru a-și astupa găurile, iar cartonul s-a rupt și ea s-a udat la picioare, însă erau toți bucuroși că sunt la biserică.
Când s-a strâns colecta, mama lor a dat 10 dolari, iar fiecare dintre fete a pus o bancnotă de 20 de dolari.
Mai târziu, în acea după-amiază, pastorul le-a făcut o vizită cu mașina. A adus un plic pe care l-a dat mamei. Când aceasta s-a întors în casă, a deschis plicul și nu putut să spună vreun cuvânt. Fetele au luat plicul în care erau un teanc de bani. Erau acolo și trei bancnote de 20 de dolari, una de 10 dolari, și alte 17 bancnote. Mama a pus banii înapoi în plic. Toți au rămas cu ochii în podea. Într-o clipă, s-au simțit milionari, apoi săraci lipiți pământului.
Copiii aveau o viață fericită și le părea rău pentru oricine nu avea o mamă și un tată, și o casă plină de frați și surori și unde nu veneau alți copii în vizită mai tot timpul. Niciodată nu s-au gândit că sunt săraci, dar în acea zi de Paste au aflat că erau! Banii pentru familia săracă le-au fost aduși lor, deci trebuiau să fie săraci!
Fetele se simțeau rușinate să mai meargă la școală. Niciodată până atunci nu au observat rochiile lor uzate și pantofii învechiți. Cea mai mare dintre ele era clasa a IX-a și se gândea să renunțe la școală.
Au urmat zile în care familia sta mult timp în liniște și nimeni nu vorbea prea multe.
Duminica următoare, mama le-a întrebat pe fete ce vor să facă cu banii. Ce fac oamenii săraci cu banii?? Nu știau! Până atunci nu au știut că sunt săraci!
La biserică venise un vorbitor misionar, care a vorbit despre creștinii din Africa ce construiesc clădiri din chirpici, însă aveau nevoie de bani pentru a cumpăra acoperișul. El a spus că 100 de dolari ar fi suficient pentru a plăti acoperișul. Pastorul a spus: „N-am putea face un sacrificiu pentru a-i ajuta pe acești oameni săraci?”
Fetele s-au uitat una la alta și au zâmbit pentru prima dată în acea săptămână! Mama a băgat mâna în poșetă și a scos plicul pe care l-a pus la colectă.
Când s-au numărat banii, pastorul a anunțat că s-au strâns ceva mai mult de 100 de dolari. Misionarul a fost bucuros, nu se aștepta să primească o așa sumă de bani de la o biserică așa de mică (80 de membri), și a spus: „Cred că aveți niște oameni bogați în biserică!”
Fetele și mama lor au dat 87 de dolari din acei „ceva mai mult de 100 de dolari”, și au înțeles că familia bogată din biserică sunt ele. (Samanta Adevarului)

Nu banii dau valoare unui om! Importante sunt credinta, dragostea si dorinta de a persevera, de a fi cel mai bun in toate! Familia aceasta, desi nu era asa de avuta ca alte familii, a fost o familie care a stiut ca toate lucrurile sunt posibile la Dumnezeu! Ei nu au asteptat ca toata biserica si comunitatea sa se indure de ei, ci au muncit si Dumnezeu i-a ajutat sa supravietuiasca si sa aiba chiar o viata frumoasa. Sunt si azi multe persoane care pot munci si pot face ceva in viata, dar asteapta ajutor din partea bisericii, a rudelor, a primariei si asa mai departe. 
Desi erau mai saraci, au reusit sa dea cei mai multi bani pentru ca stiau importanta facerii de bine, si mai stiau ca prin ajutorul lui Dumnezeu si al credintei lor, vor fi fericiti, indiferent de situatiile in care se vor afla.