Esti (o) parte

Mã întreb uneori, mai ales în ultima vreme, dacã locul unde sunt este locul în care Dumnezeu mã vrea.
Îl întreb mult si des, dar încã nu am primit nici un rãspuns.... (sau poate da?)

Zilele trecute pregãteam lectia pentru scoala duminicalã, despre Caleb si Iosua, si mi-am dat seama cã desi cunosteam istoria lor, niciodatã nu m-am oprit asupra ei pentru a cãuta detalii.
De data aceasta am gãsit ceva simplu, dar relevant pentru mine:
Dumnezeu ne cunoaste individual, dar ne vrea împreunã.

Iosua si Caleb au fost singurii care au sustinut posibilitatea de-a cuceri Canaanul.
Doar ei doi din 12, asa cã balanta s-a înclinat în favoarea majoritãtii, pentru cã viata merge asa: indiferent de valori si scop, spiritul de turmã conduce.
Dumnezeu s-a înfuriat (pe bunã dreptate) pe cei 10 si pe poporul influentat de ei, si-a hotãrât sã-i ameteascã în jurul unui munte timp de 40 de ani, ca sã fie sigur ca le pare rãu.
Patruzeci de ani în care, dacã-si lungeau putin gâtul, puteau vedea pãmântul promis, dar nu aveau curajul nici permisiunea divinã de-a pãsi în el.
În tot acest timp, s-au învârtit în cerc (ca o gãinã beatã) poporul întreg în frunte cu Moise, Iosua si Caleb.

Si-acum întrebarea este clarã: De ce au fost pedepsiti (si) cei doi care mergeau "împotriva curentului"?
Simplu.
Pentru cã Dumnezeu a numit poporul de evrei - Israel - cu Iosua si Caleb la pachet, nu separat.

E adevãrat cã, privitã dintr-un anumit unghi, situatia ar pãrea nedreaptã,
dar dacã ne oprim putin mai atenti asupra problemei, perspectiva se schimbã.
Iosua urma sã fie urmãtorul conducãtor al unui popor exagerat de binecuvântat dar extrem de încãpãtânat si mofturos. Pregãtirea lui cerea timp... 40 de ani de studiu, practicã si teorie lângã cel mai experimentat conducãtor în domeniu: Moise.
Asa cã, învartindu-se în jurul muntelui, asta a fãcut.
Rezultatele se observã la sfârsit, când apele Iordanului se opresc, zidurile Ierihonului se fac praf, Ai-ul este sters de pe fata pãmântului si soarele uitã sã mai apunã.
O epoca de Aur al poporului Israel, sub conducerea unui singur om, care a stiut când trebuie sã înghitã si sã rabde, si cum sã foloseasca timpul în favoarea lui.

Vreau sã cred cã avea si Iosua un loc mai ascuns, unde plângea când simtea cã toate privirile din jur îl strãpung. Cã timp de 40 de ani, o fi avut si momente în care se-ntreba ce-ar fi fost dacã ...?
Sunt aproape sigurã cã si Caleb avea întrebãrile si îndoielile lui.
S-au întâlnit cu Moise, au discutat cu toate celelalte cãpetenii; era subiectul nelipsit de la cinã, în familie.
Si când s-au vãzut la marginea prãpastiei, la rãscruce de drum, în fata optiunii de-a alege dacã pleacã sau rãmân, au ales, cântãrind toate momentele, minunile si binecuvântãrile din vremurile bune,
si-au rãmas. Pentru cã au înteles cã ei sunt parte din acelasi trup.
Au crescut printre mãri despicate si ape iesite din stânci,
au avut meniul cerului zeci de ani (prepelite si manã),
au învãtat Legea si legile Lui,
au vãzut bãtãlii câstigate dar si bãtãlii (sufletesti) pierdute.
Tot ce erau acum era rezultatul trãirilor din trecut, si nu puteau... pur si simplu nu puteau pleca atât de usor, doar pentru cã ei au fost singurii neîndreptãtiti.
Si au rãmas.
Au rãmas acolo unde Dumnezeu îi dorea, chiar dacã circumstantele si oamenii erau nedrepti.
Chiar dacã s-au simtit singuri; doi între zeci, si sute si mii...
Au rãmas pentru cã Dumnezeu, atunci când nu ne vorbeste clar si rãspicat, înseamnã cã pune la încercare credinciosia noastrã.

Asta nu înseamnã cã trebuie sã te lasi condus de turmã, de ideile preconcepute sau obiceiurile lor. Asta înseamnã sã rãmâi ferm în mijlocul furtunii, neclintit în credintã si principii.
Doar atunci... dupã ce "plimbarea" prin pustiu sfârseste, vei primi rãsplata meritatã. Pânã atunci nimic.
Doar câte o "lungire de gât" din când în când, ca sã vezi dincolo de multime, Tara promisã,
ca sã nu-ti pierzi puterea si curajul.
Asa cã rãmâi.
Dacã nu stii ce se întâmplã cu tine, cu ei, cu locul în care esti... si dacã nu primesti rãspuns...
încã rãmâi...
Este foarte posibil sã fi un Iosua si încã sã nu stii...