text Eseuri crestine

Epilog de român

Sursa: 
www.resursecrestine.ro
Autor: Pascariu Cristina Mădălina

Poate vântul suflă timpul acesta şi îl împinge neiertător în poalele dilatatei eternități. Nici eu, cu efemeritatea mea, nu sunt scutit de el... dar eu mă abandonez suflului acestuia şi-mi privesc urma. Acolo eşti tu, o tânără frumoasă şi credincioasă. Pe pletele tale verzi stătea întinsă o maramă de munte, brodată la gherghef, tivată albastru de Dunăre. Armonios aşezată şi prea frumos lucrată, de la vârful ei, care ți se întindea pe spate, se simte briza mării... Mă înnecam în frumusețea ta şi -mi cufundam mintea în contemplare... oare... oare întâlnirea noastră să fi fost o întâmplare?

Miroseai a fân cosit şi a rouă de brazi... Paşii tăi se legănau ca talăngile oilor ce merg sătule spre staul şi parcă sună... taragotul... Brațele tale erau muncite de sapă şi coasă, iar umărul tău rotund purtat-a furca şi grebla. Dar chiar şi aşa, frumos bronzate şi ferme, ele ridicau mulțimi de oameni şi hrāneau milioane de guri. Pe ele m-am sprijinit ani întregi, şi-n ele mi-am găsit odihna. Mâinile tale m-au mângâiat fără respingere în doine blajine. Iar când palmele tale se uneau în rugăcine atunci frumusețea ta devenea divină, înflorindu-ți sufletul... parfumul lui l-am simțit toți acei ce am împreunat mâinile în rugăciune o dată cu tine.

~& ,"& ~acolo este şi pasul. Pasul cu care eu am călcat pe o floare şi am plecat în vitregimea altor brațe. Azi m-am întors... şi te găsesc cum te-au găsit poeții, pe prispă, aşteptându-mă. Palidă şi istovită schițezi un zâmbet fad, fără reproş... nu mă condamni că am plecat şi încā mā iubeşti. Dar tu... frumoasa mea bătrână cu ochii tăi de cer... ca să rămân mi-e teamă, şi te privesc stingher... miroşi acum a toamnă şi îmi respiri a ger... Părul tāu a ruginit şi s-a rărit. Veşmântul ţi-e rupt, iar palmele bătrâne s-au închleştat într-o veşnică rugāciune. Dar o rană... o rană te seacă de vlagă şi strālucire... prin ea se scurge seva ta, împrăştiindu-se-n lume; şi te usuci ațipită-n tăcerea neputinţei... Ți-am dus dorul, frumoaso, si-acum tot mi-este dor, deşi stau lângă tine, şi sunt al tău popor, dorințele din mine se tem că o să mor... mai cântă-mi înc-o doină, mai cheamă-mă cu foc, căci poate voi rămâne si-ai înflori la loc... Atunci voi închide ochii în pace, aşteptând să mă înveleşti cu Bărăganul tău de flori... iar mâna de țărână se va odihni în locul de unde a fost luată... . . mă întreb dacă nu cumva doar eu am îmbătrânit, iar tu ai rămas la fel de frumoasă... sau poate n-ai fost nicicând tânără, ci doar eu te-am vazut aşa în inocența tinereții mele... Dar... totuşi... tu, Românio, întâlnirea noastră nu a fost o întâmplare. 5.12. 2021, pascariu cristina Mădălina

Cele mai recente resurse scrise - Diverse

De ce smerenia și renunțarea la sine sunt esențiale pentru transformare
Domnul Isus ne-a oferit o imagine perfectă a “lepădării de sine” față de voia Tatălui, un principiu de bază în “uzina” lui Dumnezeu, cerându-ne să urmăm același drum în procesul de desăvârșire. Domnul... Citeste mai mult >>
Cum ne formează Dumnezeu după modelul lui Hristos
Aceasta este o continuare a postării Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus - Resurse CreștineÎn acest cadru spiritual profund, Hristos se află în centrul procesului nostru de transformare, El fiind... Citeste mai mult >>
Cele două fete…
Mă așezasem pe genunchiul clipei unei dimineți de iunie, ce-și cânta veselia în triluri de păsări. Priveam tandru spre cele două fete ale vieții mele, ce și-au dat întâlnire la o cafea pe terasa sufl... Citeste mai mult >>
Ce înseamnă să trăiești cum a trăit Isus
O atitudine fundamentală manifestată de Domnul Isus a fost “renunțarea la Sinele Său”, un principiu ce a definit întreaga Sa existență pe pământ și care este accesibil fiecărui credincios. Dumnezeu ne... Citeste mai mult >>
(47) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
(35) Falimentul teologic al teoriei predestinării în mântuire
Doctrina predestinării în mântuire falimentează și din punct de vedere teologic, căci adepții acesteia au o imagine distorsionată despre Dumnezeul biblic. Dumnezeu este infinit, în timp ce oamenii su... Citeste mai mult >>
Frumusețea lui Dumnezeu și transformarea inimii omului
Modul nostru de a cunoaște oamenii se bazează pe două abordări fundamentale: prima este legată de aspectul lor fizic, iar cea de-a doua, de natură spirituală, se concentrează pe caracter și moralitate... Citeste mai mult >>
Inima închinării
INIMA ÎNCHINĂRII ÎNTREBARE: ÎNCHINARE SAU AFIRMARE? Închinare mereu va fi caracterizată de mulțumire, evlavie și frică. Închinarea este felul în care un credincios își exprimă recunoștința, adorarea... Citeste mai mult >>
Blând și smerit cu inima
Blând și smerit cu inima! Proverbe 15:13-18 „O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăc... Citeste mai mult >>
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitor
Eseu Argumentativ: Datoria morală față de trecut și viitorI. Introducere (Ipoteza)În societatea contemporană, marcată de o viteză uluitoare a schimbărilor și de un pragmatism adesea excesiv, problema... Citeste mai mult >>