El este mereu acolo!

Pentru cei care spun ca stiu ce este viata ... se inseala.

Multi au incercat s-o descrie, sa o inteleaga dar nu au avut prea mari rezultate. Cine poate sti mai bine ce este viata decat cel care a intocmit-o?

Unii compara viata cu un drum. Un drum care are un inceput si ... de asemenea are si-un sfarsit. Un drum pe care uneori este numai soare, un drum asa de placut si minunat incat te-ai opri sa admiri imprejurimile. Parca ai vrea sa culegi niste flori si sa spui: asa verde si frumoasa vreau sa fie si viata mea pana la sfarsit.

    Dar ca orice alt lucru viata se schimba, si pe drum soarele incepe sa nu mai straluceasca asa de tare. Vezi in departare cativa norisori care se fac tot mai mari si fara ca sa poti face ceva te trezesti in mjlocul unei furtuni. Atunci, tremurand si cu mainile stranse la piept, iti vine sa renunti. Si te intrebi cu ce ai gresit de apar astfel de lucruri in drumul tau. Asa de mult ti-ai dori ca viata sa fie cum a fost mai inainte cand tineai acele flori in mana si spuneai ca asa va fii mereu. Ridici ochii spre cer si cu obrajii plini de lacrimi strigi: Doamne Tu nu vezi ca eu sufar? Nu faci nimic in privinta asta? Ah, asa ai dori sa dai timpul inapoi si sa-l opresti in loc. Sa spui: aici voi ramane pentru totdeauna.

    Toata frumusetea vietii piere in cateva momente si tot ce era frumos odata, parca a trecut si au ramas doar amintiri. Amintiri care iti zdrobesc inima. O Doamne, na-s putea sa traiesc doar din amintiri? Sa uit de mine si de tot ce mi se-ntampla?

    Ce frumos era odata. Parca iti placea sa traiesti, acum totul e doar un chin. Un chin care parca te doboara la pamant. Oh, parca nici lacrimi nu mai ai de unde sa scoti, le-ai varsat pe toate pe drum, insemnand astfel cararea Ta. Mergand pe acest drum ajungi intr-un punct in care totul parca se termina si clatinandu-te incepi sa cazi. Dar cand aproape ai ajuns jos de tot, cineva te prinde si te poarta pe brate. Este mana lui Dumnezeu care atunci cand tu nu ai mai putut face nimic, a facut el restul. Norii dispar la fel de repede pe cum au aparut si o primavara se asterne iar pe drumul Tau. Te ridici in picioare si fara cuvinte, lacrimile tale ar vrea sa Ii multumeasca lui Dumnezeu. Erai aproape jos si de dezastru te mai despartea doar o clipa. El a venit la timp, chiar in momentul in care tu nu ai mai putut face nimic. Cel mai important lucru nu e ca tu aproape te-ai prabusit, ci ca El a fost acolo sa te prinda. De fapt tu nu l-ai vazut dar El a mers dupa urma lacrimilor tale varsate pe drum.

El era chiar acolo langa tine in tot acest timp numai ca tu ... te bucurai asa de mult de viata in cat nici nu l-ai observat, iar apoi cand au venit vremurile grele, asa de mult te-ai lasat afectat si lovit de ele in cat ai uitat de El. Dar El a fost acolo. El tot timpul va fii prezent, si daca nu-l vezi ... asta nu e vina Lui, ci este doar vina Ta. El este mereu acolo.

Cu mine fii ca se insereaza acum

Te rog o Doamne ma condu pe drum

Alt scut mai bun, nicicand nu voi gasi

Sprijinul tuturor cu mine fii.

Cu mine fii ca trece viata mea

Si veselia-n plans se va schimba

Ca fara Tine, toate sunt pustii

Tu cel ce nu te schimbi, cu mine fii.

Cu mine fii cand timp eu voi trai

Nu ma lasa chiar moartea de-ar veni

Sufletul meu inalta-l in vesnicii

O Domnul meu iubit, cu mine fii.

http://www.youtube.com/watch?v=45EniIJGBMk