Eben-Ezer- piatra de ajutor

                EBEN-EZER- până aici Domnul ne-a ajutat- această afirmaţie merită reiterată de fiecare credincios, în orice fază sau situaţie s-ar afla, căci Domnul este „un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi”(Ps. 46:1b)

                Omul după inima lui Dumnezeu, David, pe fond recunoscător faţă de Dumnezeu, în Psalmul 124 enumeră ce i s-ar fi putut întâmpla lui şi altora din generaţia lui, dacă Dumnezeu n-ar fi fost de partea lor. Dar Eclesiastul spune că oricum  omul nu poate să pătrundă ce se face sub soare şi oricât s-ar trudi el să cerceteze , nu va găsi răspuns. Dacă omul nu se poate pronunţa asupra unor lucruri deja existente, cu siguranţă nu o va putea face nici asupra altora care ar putea să existe, şi chiar dacă ar şti de ele, nu s-ar putea apăra singur. De aceea David, în finalul psalmului declară un adevăr general valabil: „Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile şi pământul.”

                  Biblia ne prezintă mulţi oameni care, în anumite momente speciale şi chiar marcante din viaţa lor, au ridicat altare, au numit locurile în care s-a prezentat Dumnezeu potrivit cu ceea ce au simţit în acele împrejurări, au ridicat pietre de aducere aminte. Când poporul Israel a trecut pe uscat Iordanul, chiar Dumnezeu i-a cerut să pună 12 pietre din Iordan într-un loc anume, ca mărturie pentru ei, pentru generaţiile următoare de evrei şi „pentru ca toate popoarele pământului să ştie că mâna Domnului este puternică”(Iosua 4:24). Unul din generaţiile următoare care a înţeles scopul pietrelor de aducere aminte a fost Samuel. El a ridicat piatra Eben-Ezer după ce Dumnezeu a dat o mare biruinţă poporului Israel asupra filistenilor.

                   Referitor la poporul Israel, se poate marca pe coordonata timpului acel punct începând de la care piatra marcată de Samuel putea prinde oricând contur. Tot pe vremea aceluiaşi judecător, Samuel, luptând împotriva aceluiaşi popor(filistenii), ei au putut constata cu uşurinţă şi cu durere în acelaşi timp, că Dumnezeu nu i-a ajutat: au înregistrat o foarte mare înfrângere. Ce s-a întâmplat totuşi de data asta? Slăbiseră între timp filistenii? Nu, israeliţii făcuseră reformă: „au scos din mijlocul lor Baalii şi Astarteele, şi au slujit numai Domnului”(I Samuel 7:4), „au postit în ziua aceea zicând<>”(I Samuel 7:6). Ziua aceea a făcut de fapt demarcaţia; s-a constituit într-o altă piatră ce a reprezentat punctul de pornire către acea piatră pusă de Samuel. Aşadar, Eben-Ezer este o piatră ce poate merge spre plus infinit pe axa timpului atâta vreme cât nu se mută piatra de demarcaţie, şi datorită bunăvoinţei Domnului de a oferi oricând ajutorul.

                       Oricine poate astăzi să facă o retrospectivă, şi să identifice în viaţa lui acea “piatră de reformă” începând de la care a putut în repetate rânduri să recunoască:”Eben-Ezer-Până aici Domnul m-a ajutat!”. Şi totuşi, după piatra de demarcaţie nu a apărut numai confortul, liniştea, bunăstarea, prosperitatea. Pentru poporul Israel de atunci, “până aici” a însemnat război; pentru alţii înseamnă boală, lipsă, teama pentru ziua de mâine, despărţire de cei dragi, prigoniri, pricini de amărăciune. Important e ca pe firul acesta al neîmplinirilor, să te opreşti din când în când şi să recunoşti:”Eben-Ezer-Până aici Domnul m-a ajutat!”. Cineva spunea, aparent optimist, că viaţa este plină de bucurii, dar cu distanţe mari de necazuri între ele. Chiar şi pe durata necazurilor, să te opreşti cu mulţumire şi să ridici o “piatră de ajutor” cel puţin cu gândul la bucuria ce-a precedat necazul.

                     Sunt situaţii când nu ai putere să marchezi acea piatră Eben-Ezer, pentru că sunt prea iminente şi implacabile situaţiile grele din viaţă, împreună cu consecinţele lor, dar piatra aceea va avea un efect de “Lăudat să fie Domnul!” şi se va solda cu izbăvire:”Eu strig <> şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei”(Psalmul 18:3)