Dumnezeu va avea ultimul cuvânt

Un episcop consideră că adulterul este motivat genetic, nefiind un păcat. Acelaşi episcop solicită bisericii anglicane să nu condamne relaţiile de adulter ca păcătoase. Preotul Richard Holloway, episcop din Edinburgh, afirmă că omul este născut ca «să aibe multe iubite/mulţi iubiţi», iar biserica trebuie să realizeze faptul că omul nu a fost creat să fie fidel.
În cadrul a patru expuneri, episcopul a luat poziţie vizavi de revoluţia sexuală: el voia, înainte de toate, să răstoarne falsa imagine pe care biserica o are în această problemă. Este necesar să asociem instinctului nostru, dorinţa unei relaţii pline de dragoste; relaţiile extra-conjugale nu sunt tocmai cea mai fericită rezolvare, însă biserica trebuie să accepte faptul că «adulterul are la origine o predispoziţie genetică» şi de aceea trebuie «să-i ajute pe oameni să-şi controleze în aşa fel instinctele, încât să poată întreţine o relaţie plină de dragoste». (DT)
Ca şi comentariu pentru acest comunicat de presă, am dori să lăsăm să vorbească Biblia:
- «Să nu preacurveşti» (Exod 20:14)
- «Dar Eu vă spun că orişicine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.» (Matei 5:32).
- «Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii (în trad. germană, pângăritorii de băieţi)... nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.» (1 Corinteni 6:9-10).
- «...faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea...» (Galateni 5:9).
- «Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.» (Evrei 13,4).
- «Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu» (Iacov 4,4).
- «Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!» (2 Petru 2, 14).
Cât de mult a greşit episcopul în afirmaţiile lui! Părerea noastră este: da, adulterul (preacurvia) este păcat! Însă există iertare pentru cel ce vine la Isus, întinat cu aceast păcat. Avem un exemplu impresionant în Biblie: o femeie care a fost prinsă în preacurvie a fost adusă de farisei şi cărturari înaintea Domnului Isus (Ioan 8, l-3). Conform legilor Vechiului Testament, ea ar fi trebuit să fie ucisă cu pietre (v. 4-5; Levitic 20:10). Această femeie neajutorată a fost expusă umilinţelor de către zbirii ei, fiind în imposibilitatea de a se apăra. Dar când Isus a devenit centrul vieţii ei, pârâşii femeii au trebuit să se retragă (Ioan 8:7-9), ea fiind iertată: «Atunci S-a ridicat în sus; şi când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?" „Nimeni, Doamne, a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti"» (v. 10-11). Pentru orice om căzut în groaznicul păcat al preacurviei, este valabil Cuvântul Domnului: «Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.» (1 Ioan 1:9) NL