Dumnezeu urăște despărțirea în căsătorie. Cu... sau fără excepție?

Am urmărit cu atenție comentariile făcute cu privire la sora noastră de credință care a fost ucisă mișelește de „soțul” ei.

A fost sfârșitul unei vieți de coșmar. Femeia a fost considerată martiră. Am înțeles că ceruse ințial sfatul comitetului Bisericii din care făcea parte pentru a ști dacă căsnicia ei ar fi trebuit să continue sau să o abandoneze în acele condiții dramatice.

Am rămas fără cuvinte... O tragedie care se putea evita, dacă cineva iar fi recomandat să părăsească „cușca felinei” si să fugă să-și scape viața. Dar sfătuitorii i-au recomandat sau impus, să rămână să lupte în continuare cu fiara dezlănțuită. Finalul a fost tragic...

Fanatismul religios nu a descurcat niciodată lucrurile, ci mai degrabă le-a complicat. În acest caz rezultatele sunt următoarele:

- o mamă cu un suflet nobil în pământ

- un monstru după gratii

- câțiva copii ai nimănui

Trăgând linia, pot eu să spun acum: Slăvit să fie Domnul! ? Nu.

Dar cum trebuie privită căsnicia din punct de vedere biblic și în aceste condiții?

Regula este clară: „Dumnezeu urăște despărțirea în căsătorie” dar întrebarea este: Cu... sau fără excepții?

Aș fi dorit să scriu ceva despre „excepții” pe care le face Dumnezeu în acest domeniu deoarece știu că sunt câteva...

Însă nu știu exact câte sunt - cum nici Pavel nu știa cu exactitate care sunt toate faptele firii pământești și a fost nevoit să lase lista deschisă pentru a fi completată de noi cu: „altele asemănatoare cu acestea (Galateni 5:21a)”

Și dacă vreau să scriu despre excepții, interpretările și părerile sunt foarte diferite și duse la nesfârșit.

De regulă părerile sunt în funcție de împrejurări și de poziția în care mă găsesc.

De exemplu: În zona noastră era un predicator zelos, care nu avea altă predică decât una împotriva divorțului si a recăsătoriei.

Mereu aceeași predică... Totul era biblic. Însă nuștiu dacă predica era izvorâtă dintr-o inimă credincioasă si nu cumva din una religioasă, pe care eu îl numesc fanatism. În timp, Dumnezeu a îngăduit (nu rânduit) un divorț chiar in familia lui, pentru ai pune la încercare temeinicia. În aceste împrejurări predicatorul pătimaș nu numai că a renunțat la predica „tip” de care era îndrăgostit, dar a început să vadă divorțul altfel...

Această atitudine, mă determină să cred că dacă femeia ucisă, ar fi fost fiica unuia dintre membrii comitetului care au discutat cazul, sigur Bilblia ar fi fost răscolită si întoarsă pe toate părțile pentru a găsi citate convenabile si „portița” de ieșire deoarece nimeni nu ar putea accepta ca fiica lui să fie devorată de o bestie. Dar dacă nu a fost... „celui sătul niciodata nu-i pasă de cel flămând...

Dar citim totuși că Dumnezeu urăște despărțirea în căsătorie. Și așa este.

Dar trebuie să știu, că Dumnezeu urăște în egală mâsură orice păcat mai mic sau mai mare, pe care este posibil să-l comitem cu multă ușurință când suntem la încurcătură și nu numai, sub acoperirea cuvântului: „sângele Lui ne curățește de orice păcat”.

Însă un lucru îl știu și mai sigur: Dumnezeu doreste ca o căsnicie să fie un „colț de rai” si nu de iad (coșmar). Când căsnicia se transformă însă în iad, eu trebuie să ies de acolo, pentru că „iad” înseamnă: chin, tortură fizică si psihică si în final - moarte, dar nu de martir.

Subiectul în discuție este atât de amplu încât am pus mâna pe Biblie să recitesc și să văd ce spune Biblia în asemenea împrejurări. Și am citit ceva foarte important:

Genesa capitolul 5/1,2.

Dumnezeu i-a făcut dupa asemănarea Lui... parte barbătească si parte femeiască, și nu i-a numit Adam și Eva, ci i-a binecuvantat și le-a dat numele de „OM”. Ce însemna aceasta? Că numele acesta, avea în esență calități divine si virtuții dumnezeiești... Acest „OM” s-a lipit de nevastă-sa și au devenit un trup.

Foarte important: Femeia a avut fericirea să se căsătorească și să fie un trup cu un „OM” și nu cu un oarecare animal din gradină. Și maimuțele erau în gradina Edenului, tot cu două mâini si două picioare, dar Dumnezeu a vrut cu un „OM”. Numai că omul în timp și-a pierdut aceste virtuții, deoarece umanitatea fără divinitate devine bestialitate. Omul se transformă foarte ușor într-o fiară sălbatică (cum le-a numit Pavel) care te poate sfâșia oricând.

Nu-i de mirare că Dumnezeu l-a scos pe Nebucadnețar din mijlocul oamenilor și l-a trimis între fiarele câmpului deoarece acolo era locul lui (Daniel 4:32). Dacă Pavel ne îndeamnă să fugim de duhuri nevăzute cum ar fi: curvia sau pofte care se războiesc cu sufletul, cum să nu fugi de o fiară demonizată? Cum să rămâi în continuare și să dormi în același pat cu o „bestie feroce cu chip de om” . Mai ales că Petru le numește si mai rău „dobitoace fără minte” (2 Petru 2:12).

Dacă tot suntem împotriva căsătoriilor între două persoane de același sex (și e bine că suntem) ar trebui să fim în egală măsură si să protestăm împotriva căsătoriei sau menținerea ei cu un „monstru”. De ce nu gândim în spiritul dreptății?

Concluzie finală: Poate te-ai căsătorit cu un „miel” (felicitări) sau... poate părea un „miel” (atenție) timpul a trecut și a devenit „oaie” sau... poate avea pe el, doar o piele de „oaie”. Când a dat-o jos era un „lup hâdos si agresiv” care a sărit să te sfâșie...

Singura alternativă: fugi...

Fiți Binecuvântați!